În conformitate art. 90 alin. (4) C. proc. civ., persoanele juridice pot beneficia defacilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare detimbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti, în condiţiilelegii speciale.
Spre deosebire de ajutorul public acordat persoanei fizice pentru plata taxei judiciarede timbru, în formele facilităţilor acordate persoanei juridice nu este inclusă scutirea de la
O.U.G. NR. 80/2013
Art. 42
589
plata acesteia. O cerere formulată de o persoană juridică vizând acordarea facilităţii în formascutirii de la plata taxei judiciare de timbru este inadmisibilă potrivit dreptului internl1J.
Curtea Constituţională, în Decizia nr. 29/2019121, prin care a respins, ca neîntemeiată,excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 90 C. proc. civ. şi cele aleart. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionaleîn raport cu criticile formulate, a arătat următoarele:
„15. Persoanele fizice beneficiază de ajutor public judiciar în condiţiile Ordonanţeide urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă,în schimb persoanele juridice pot beneficia, în anumite condiţii, doar de facilităţi subformă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, potrivitart. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Prin urmare,persoanele juridice nu beneficiază de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernuluinr. 51/2008, care vizează exclusiv persoanele fizice, ci numai de facilităţi în privinţa plăţiitaxelor judiciare de timbru.
16. Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, spre exemplu, Decizia nr. 221 din 9 mai2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 11 iulie 2013, că înnicio situaţie o persoană juridică nu poate fi beneficiara ajutorului public judiciar. Pentrua ajunge la această soluţie, Curtea a arătat că dispoziţiile legale potrivit cărora numaipersoanele fizice pot solicita acordarea ajutorului public judiciar reprezintă opţiunealegiuitorului român, în concordanţă cu transpunerea în dreptul intern a prevederilorDirectivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţieîn litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa111 Pentru opinia potrivit căreia art. 42 alin. (2)-(3) din O.U.G. nr. 80/2013 sunt contrare art. 6 dinConvenţia europeană a drepturilor omului, fiind necesară înlăturarea acestora de la aplicare de cătrejudecătorul naţional, în baza art. 11 şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, cu consecinţa admisibilităţiicererii de scutire de la plata taxei de timbru formulate de o persoană juridică, precum şi a posibilităţii(a se citi „obligaţiei") instanţei de a analiza pe fond această cerere şi de a dispune în consecinţă,atunci când situaţia financiară a persoanei juridice reclamă măsura scutirii, a se vedea S. STOICESCU,în T.C. BRICIU (coord.), op. cit., p. 617-623. În esenţă, autoarea a arătat că interzicerea dispuneriimăsurii scutirii de la plata taxelor judiciare de timbru în cazul persoanelor juridice încalcă art. 6
parag. 1 din Convenţie din perspectiva accesului la justiţie, pentru următoarele considerente, pecare le-am rezumat astfel:
- de esenţa jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 6 privindaccesul la justiţie este dreptul - şi, totodată, obligaţia - instanţei de a evalua situaţia personală areclamantului şi de a-şi ajusta măsurile dispuse cu privire la taxa judiciară de timbru ce trebuieachitată în conformitate (cauza Rusen împotriva României, nr. 38151/05, §34, 8 ianuarie 2009;cauza V. M. împotriva Bulgariei, nr. 45723/99, §56, 8 iunie 2006 etc.); o interdicţie generală de aacorda scutire de la plata taxelor judiciare de timbru reprezintă în sine o problemă din perspectivacompatibilităţii cu art. 6 parag. 1 din Convenţie;
- există cazuri în care amânarea şi reducerea taxei judiciare de timbru nu ar constitui remediiefective pentru persoana juridică, taxa de timbru rămasă de achitat fiind în continuare inaccesibilă
(de exemplu, cazul unei persoane juridice care nu desfăşoară activităţi lucrative); dreptul de accesla justiţie, chiar şi în cazul amânării sau al reducerii taxei, rămâne teoretic şi iluzoriu, căci persoanaîn cauză nu are resursele necesare pentru a achita taxa judiciară de timbru, aspect ce contravineflagrant jurisprudenţei Curţii (cauza SC Maro/ux SRL şi Jacobs împotriva României, nr. 29419/02,
§§33-34, 21 februarie 2008; cauza Agromode/ Ood şi Mironov împotriva Bulgariei, nr. 68334/01,
§§39-49, 24 septembrie 2009).
121 Publicată în M. Of. nr. 675 din 13 august 2019.
