18
Art. I
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
persoană decât acesta. Art. 163 alin. (9) C. proc. fisc. este incident în materia taxelor detimbru, întrucât, pe de o parte, plata taxei de timbru constituie o obligaţie fiscală, iar, pe dealtă parte, O.U.G. nr. 80/2013 nu instituie vreo derogare de la aplicarea acestui text legal.
Prin urmare, dacă, în cuprinsul dovezii de achitare a taxei judiciare de timbruaferente unei cereri de chemare în judecată, este indicată, în calitate de plătitor, o altă
persoană decât reclamantul, în opinia noastră, taxa judiciară de timbru a fost legal plătită.
În cazul în care taxa judiciară de timbru a fost achitată de către o altă persoană
decât debitorul obligaţiei, acesta din urmă nu este în drept să obţină recuperarea taxeisub forma cheltuielilor de judecată, în condiţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.111, decât înmăsura în care a făcut dovada faptului că a restituit suma respectivă plătitorului taxei saucă taxa a fost achitată de plătitor cu sume provenind din fondurile debitoruluil21•
Dacă taxa nu a fost achitată de plătitor cu sume provenind din fondurile debitorului,iar debitorul nu a restituit suma în discuţie plătitorului taxei, aceasta nu constituie ocheltuială a debitorului, din moment ce patrimoniul său nu a suferit vreo diminuare,considerent pentru care nu există temei legal care să justifice „recuperarea" acestei sumede către debitor. Această soluţie este aplicabilă, în opinia noastră, independent de naturaraporturilor juridice existente între debitorul taxei şi plătitorul acesteia, prin urmare, şi încazul în care plătitorul are calitatea de donator sau de mandatar în relaţia cu debitorul.
Potrivit art. 452 C. proc. civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să
facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închideriidezbaterilor asupra fondului cauzei.
Ca atare, pentru ca partea care a câştigat procesul să aibă dreptul de a pretinde părţiicare a pierdut procesul restituirea cheltuielilor de judecată, este necesar, în primul rând,să facă dovada existenţei (efectuării) acestor cheltuieli131• Pentru a constitui „o cheltuială",debitorul trebuie să fi plătit efectiv suma ce constituie obiectul său, nu doar să îşi fiasumat obligaţia de plată a acesteia. Împrejurarea că o parte a câştigat un proces şi că
şi-a asumat, anterior, obligaţia de a efectua o serie de cheltuieli în legătură cu procesulrespectiv nu îi conferă calitatea de creditor în privinţa creanţei având ca obiect restituireacheltuielilor de judecată.
Soluţia instanţei prin care ar obliga partea care a pierdut procesul să plătească sume,cu titlu de „cheltuieli de judecată", părţii care a câştigat procesul, fără ca sumele respective111 Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cerereapărţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
121 În conformitate cu art. 145 din Statutul profesiei de avocat, aprobat prin Hotărârea U.N.B.R.
nr. 64/2011, publicată în M . Of. nr. 898 din 19 decembrie 2011, avansurile de onorariu şi avansurile
de cheltuieli care se anticipează a fi efectuate de către avocat în interesul cauzei vor avea acelaşiregim ca şi bunurile aparţinând clienţilor până la momentul în care avocatul va exercita activitateapentru care a primit avansul de onorariu sau va înregistra cheltuiala care să justifice avansul plătitde client în acest scop, cu excepţia cazului în care clientul le stabileşte un alt regim; indiferentde regimul pe care clientul îl stabileşte referitor la respectivele sume avansate, ele vor fi în modobligatoriu returnate de către avocat acestuia la încetarea contractului, dacă până la momentulrespectiv avocatul nu va fi exercitat activităţile pentru care i se plătise anticipat onorariu sau nu vafi înregistrat cheltuieli acoperite cu sumele avansate de client în acest sens.
131 Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române al Academiei Române -Institutul de Lingvistică
Iorgu Iordan - Al. Rosetti, ediţie revăzută şi adăugită, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2016,p. 192, ,,a cheltui" însemnă 1. a da o sumă de bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva, pentru a ajutape cineva etc. 2. a consuma, a folosi energie, timp etc.
