670 Art. 55
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
În privinţa aplicării în timp a altor acte normative care reglementează taxe judiciarede timbru, considerăm că, în lipsa unor norme tranzitorii în cuprinsul respectivelor actenormative, ar trebui aplicat, prin analogie, art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013.
În sprijinul aceleiaşi soluţii este şi pa rag. 93 din Decizia nr. 25/2020 a Înaltei Curţide Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, citată
anterior, potrivit căruia „argumentul conform căruia normele ordonanţei de urgenţă carefac obiectul interpretării ar avea natura unor norme de drept fiscal de imediată aplicarenu determină o altă concluzie nici din perspectiva legislaţiei fiscale, în raport cu dispoziţiileart. 352 din Codul de procedură fiscală, ( ... ) care proclamă, cu valoare de regulă generală,principiul tempus regit actum, dar îl limitează, prin instituirea regulii ultraactivităţii legiivechi".
O problemă ridicată în practica judiciară priveşte ipoteza în care taxa judiciară
de timbru aferentă cererii principale, stabilită potrivit legii în vigoare la momentul plăţiianticipate a taxei, nu coincide cu taxa judiciară de timbru aferentă aceleiaşi cereri, stabilită
potrivit legii în vigoare la momentul înregistrării acesteia la instanţă. Prin urmare, problemade drept vizează stabilirea legii aplicabile cuantumului taxei judiciare de timbru aferentecererii principale în ipoteza în care în intervalul de timp cuprins între data plăţii anticipatea taxei judiciare de timbru (de exemplu, în cazul în care cererea a fost depusă la poştă,serviciu specializat de curierat, unitate militară sau loc de deţinere) şi data înregistrăriicererii la instanţă s-au succedat două legi care au reglementat timbrarea cererii respective.
Potrivit art. 33 alin. (1) din ordonanţă, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat,cu excepţiile prevăzute de lege. Art. 197 teza I C. proc. civ. prevede că, în cazul în care cerereaeste supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. De asemenea,în conformitate cu art. 199 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, depusă
personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prinpoştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată
certă prin aplicarea ştampilei de intrare.
În opinia noastră, determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru se face prinraportare la legea în vigoare la data înregistrării cererii principale la instanţă, în considerareaurmătorului raţionament:
instanţa supremă a reţinut, în parag. 91 al Deciziei nr. 25/2020, citată anterior,următoarele: ,,Conform art. 192 alin. (2) din Codul de procedură civilă, procesul începeprin înregistrarea cererii la instanţă, în condiţiile legii. Dacă legea de procedură se schimbă
după acest moment, judecata se va face potrivit legii în vigoare la data înregistrării cereriide chemare în judecată. Astfel, elementul de reper pentru stabilirea legii aplicabile, inclusiv
sub aspectul taxelor judiciare de timbru, este şi ar trebui să fie data sesizării instanţei de
judecată, a declanşării procesului civil" (s.n.);din considerentele menţionate anterior rezultă că legea în raport de care se stabileştetaxa judiciară de timbru este cea în vigoare la data înregistrării cererii, indiferent dacă
obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru s-ar executa cu anticipaţie faţă de acestmoment; numai de la data înregistrării cererii ne aflăm în prezenţa unui proces începutşi a unei taxe judiciare de timbru aferente unei cereri ce face obiectul acestuia;potrivit art. 21 alin. (1) C. proc. fisc., dacă legea nu prevede altfel, dreptul decreanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii,se constituie baza de impozitare care le generează; alin. (2) al aceluiaşi articol prevede
O.U.G. NR. 80/2013
Art. 55
671
că, potrivit alin. (1), se naşte dreptul organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţiafiscală datorată;
Prin urmare, art. 33 alin. (1) din ordonanţă pare să se încadreze în excepţiile vizatede art. 21 alin. (1) C. proc. fisc., reglementând o ipoteză în care obligaţia fiscală se naşteanterior constituirii bazei de impozitare care o generează, şi anume anterior înregistrăriicererii la instanţă.
