Astfel, debitorul taxei judiciare de timbru are mai întâi obligaţia de a plăti taxajudiciară de timbru, în cuantumul prevăzut de lege, anterior înregistrării cererii la instanţă,la unitatea administrativ-teritorială prevăzută de art. 40 din ordonanţă. Ulterior, la dataînregistrării cererii la instanţă, debitorului îi revine obligaţia de a ataşa acesteia dovadaplăţii taxei judiciare de timbru.
de la data înregistrării cererii la instanţă se naşte, potrivit art. 21 alin. (2) C. proc. fisc.,aplicat în mod corespunzător, dreptul instanţei de a stabili şi a determina obligaţia fiscală
datorată, drept reglementat de art. 31 alin. (1) din ordonanţă.
Dacă debitorul a ataşat cererii dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumuldeterminat de instanţă, potrivit legii, obligaţia fiscală s-a stins prin plată, potrivit art. 22
C. proc. fisc.111
În schimb, dacă debitorul nu a ataşat cererii dovada achitării taxei judiciare detimbru în cuantumul determinat de instanţă, potrivit legii, se naşte dreptul instanţei dea stabili, prin rezoluţie sau, după caz, prin încheiere, obligaţia debitorului de a depunela dosar dovada achitării taxei respective într-un anumit termen, legal sau, după caz,judecătoresc, sub sancţiunea anulării cererii.
Instanţa îndeplineşte, în acest caz, rolul unui „organ fiscal", iar actele de procedură
întocmite în acest sens (rezoluţie sau, dup caz, încheiere) sunt asemănătoare, în ceea cepriveşte dispoziţia respectivă, unui „act administrativ fiscal". Similar actului administrativfiscal121, pentru ca dispoziţia instanţei să fie opozabilă debitorului şi să producă efecte juridice,este necesară aducerea acesteia la cunoştinţa debitorului, prin adresă, prin citaţie sau,după caz, verbal în şedinţă. Dacă această dispoziţie nu este adusă la cunoştinţa debitorului,instanţa nu poate proceda la anularea cererii în caz de neconforma re a debitorului.
Partea care a plătit anticipat taxa judiciară de timbru într-un cuantum mai micsau mai mare decât cel stabilit de legea în vigoare la data înregistrării cererii principalela instanţă are obligaţia de a achita o diferenţă de taxă judiciară de timbru sau, respectiv,dreptul de a i se restitui diferenţa de taxă judiciară de timbru achitată în plus, potrivitart. 45 alin. (1) lit. b) din ordonanţă.
Nu prezintă relevanţă, sub aspectul determinării actului normativ aplicabilcuantumului taxelor judiciare de timbru, data expedierii cererii principale către instanţă131,1,1 Potrivit art. 22 C. proc. fisc., creanţele fiscale se sting prin plată, compensare, executaresilită, scutire, anulare, prescripţie, dare în plată şi prin alte modalităţi prevăzute expres de lege.
121 în conformitate cu art. 48 alin. (1) C. proc. fisc., actul administrativ fiscal produce efecte dinmomentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului sau la o dată ulterioară menţionată înactul administrativ comunicat, potrivit legii. Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că actul administrativfiscal care nu a fost comunicat potrivit art. 47 din acelaşi act normativ nu este opozabil contribuabilului/
plătitorului şi nu produce niciun efect juridic.
131 Pentru o opinie diferită, a se vedea V. BOZEŞAN, Ordonanţa de plată şi cererile de valoare
redusă. Comentarii şi jurisprudenţă potrivit noului Cod de procedură civilă, Ed. Hamangiu, Bucureşti,2014, p. 94�95. Autorul a arătat următoarele: ,,În cazul în care cererile au fost înregistrate la instanţă
672 Art. 55
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
nici data rezoluţiei de primire a cererii principale, întocmită de judecător, prin care estestabilit cuantumul taxei judiciare de timbru aferente acesteia şi nici data înregistrării lainstanţă a cererilor adiţionale, incidentale sau a incidentelor procedurale supuse timbrării.
§3. Aplicarea în timp a O.U.G. nr. 80/2013 în privinţa normelor proceduralevizând obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru
Cu referire la aplicarea în timp a normelor procedurale vizând obligaţia de plată ataxei judiciare de timbru din cuprinsul O.U.G. nr. 80/2013, considerăm că sunt incidenteart. 24 şi art. 25 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea faptului că această ordonanţă cuprindeinclusiv norme de procedură, precum şi că a intrat în vigoare ulterior Codului de procedură
civilă 111• Art. 24 C. proc. civ. prevede că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numaiproceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
De asemenea, potrivit art. 25 alin. (1) C. proc. civ., procesele în curs de judecată,precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acestei legi.
Cu titlu de exemplu ipotetic, dacă în cursul unui proces început sub imperiul 0.U.G.
nr. 80/2013 intră în vigoare un act normativ prin care s-ar modifica durata termenuluide formulare a cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare detimbru, prevăzut de art. 39 alin. (1) din ordonanţă, de la 3 zile la 5 zile, acest act normativnu se va aplica cererii de reexaminare formulate în respectivul proces ulterior intrării învigoare a modificării legislative respective, în lipsa unor prevederi contrare; ca atare,cererea de reexaminare ar trebui formulată tot cu respectarea termenului de 3 zile de ladata comunicării taxei datorate.
Art. 55 din 0.U.G. nr. 80/2013 nu constituie temei pentru aplicarea în timp a normelorprocedurale din cuprinsul său, întrucât domeniul său de aplicare este restrâns la normelecu caracter fiscal vizând cuantumul taxelor judiciare de timbru.
după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 80/2013, dar depuse la poştă, curier, locuri de deţineresau unităţi militare anterior acestui moment, apreciem că, privitor la acestea, se va calcula o taxă
judiciară de timbru şi un timbru judiciar potrivit Legii nr. 146/1997 şi respectiv O.G. nr. 32/1995 învigoare la momentul formulării cererii. Chiar dacă nu avem uri text de lege expres care să impună
