Identificarea persoanei fizice
89
Regula este aceea că domiciliul copilului minor este la părinţii săi.
Dacă părinţii nu au un domiciliu comun, domiciliul copilului minor este stabilit de lege la părintele cu care locuieşte statornic. Dacă părinţii nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa judecătorească, ascultând autoritatea tutelară, precum şi pe copil dacă acesta a împlinit vârsta de I O ani şi ţinând seama de interesele minorului, va decide.
Domiciliul copilului încredinţat de instanţa judecătorească unei a treia persoane rămâne la părinţii săi.
În cazul în care numai unul dintre părinţi îl reprezintă (ocroteşte), domiciliul copilului minor este stabilit la acel părinte.
Minorul ocrotit prin tutelă are domiciliul la tutore. Cu încuviinţarea autorităţii tutelare minorul poate avea totuşi o altă locuinţă (art. 122 C.fam.).
Potrivit art. 59 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, pe toată durata plasamentului domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care-l are în îngrijire.
Domiciliul legal al persoanei puse sub interdicţie judecătorească este la tutorele său, măsura fiind impusă de împrejurarea că interzisul judecătoresc este lipsit de capacitate de exerciţiu şi este reprezentat în toate actele juridice de către tutore.
Persoanele ocrotite prin curatelă au domiciliul legal la curator, dar numai în măsura în care acesta este în drept să-i reprezinte.
Tot astfel, cei chemaţi la moştenirea au domiciliul legal la custode sau curator, în măsura în care acesta este în drept să-i reprezinte.
Domiciliul legal se schimbă prin:
a) schimbarea domiciliului persoanei fizice care realizează ocrotirea; b) înlocuirea persoanei care realizează ocrotirea;
c) reîncredinţarea minorului.
Dovada domiciliului legal se face, de regulă, prin probarea domiciliului de drept comun al persoanei care asigură ocrotirea. Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani îşi poate dovedi domiciliul legal cu cartea de identitate, hotărârea judecătorească de încredinţare sau reîncredinţare, hotărârea de instituire a tutelei sau a curatelei sau hotărârea comisiei judeţene ori a sectorului municipiului Bucureşti pentru protecţia copilului, după caz.
44.3. Domiciliul convenţional (ales). Domiciliul convenţional, numit şi domiciliul ales, nu este un veritabil domiciliu ci o adresă stabilită prin acordul de voinţă al părţilor unui act juridic civil în vederea executării acestuia în locul ales de ele sau pentru solu
ţionarea eventualelor litigii legate de acest act şi comunicarea actelor de procedură.
De regulă, domiciliul ales este facultativ.
Natura juridică a domiciliului convenţional este aceea de convenţie accesorie care, sub aspectul soluţionării litigiilor, are ca efect prorogarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti.
Această natură juridică a domiciliului convenţional atrage următoarele consecinţe:
- fiind o convenţie, el este supus condiţiilor de validitate şi produce efectele specifice acestei categorii de acte juridice. Ca urmare, domiciliul convenţional nu va putea
