acesteia următoarele prerogative:
a) posibilitatea de a se individualiza prin starea sa civilă; b) posibilitatea de a pretinde să fie individualizată, de către alţii, prin starea sa civilă;
c) posibilitatea de a recurge, în cazul încălcării acestui drept, la forţa de constrângere a statului.
Starea civilă, ca sumă a calităţilor personale, este legată de marile evenimente care se produc în viaţa omului: fapte juridice (îndeosebi naşterea şi decesul) şi acte juridice (recunoaşterea de filiaţie, adopţia, căsătoria, hotărârile judecătoreşti prin care se solu
ţionează acţiuni de stare civilă). Actele şi faptele de stare civilă formează izvoarele de stare civilă.
Legea este cea care determină calităţile personale care intră în componenţa stării civile: născut din căsătorie, din afara căsătoriei sau din părinţi necunoscuţi, vârsta, sexul, necăsătorit, căsătorit, divorţat, văduv, recăsătorit, rudă sau afin cu cineva etc.
Sunt calităţi specifice numai persoanei fizice, motiv pentru care s-a şi afirmat că
starea civilă este cea care o separă cu adevărat pe aceasta de persoana juridică. 1 Calităţile care compun starea civilă a unei persoane trebuie să aibă o anumită stabilitate şi să nu poată fi modificate decât în condiţiile legii. 2
47. Reglementare. Reglementarea stării civile este cuprinsă în mai multe acte normative: art. 22-24 din Decretul nr. 31/1954 privind persoana fizică şi persoana juridică,3 Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, Metodologia pentru aplicarea unitară a Legii nr. 119/1996, O.G. nr. 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor comunitare de evidenţă a persoanelor etc.; O.G.
nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice; O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români; Codul familiei ş.a.
I.Filipescu, Stat şi acţiunea în rectificarea unei înregistrări în registrul de stare civilă, R.R.D.
nr. 6/1987, p. 37-40; E. Lupan, Drept civil. Persoana fizică, op. cit., p. 181; Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, op. cit., p. 408; G. Borai, Drept civil. Partea generală. Persoanele, op. cit., p. 344.
1 O. Ungureanu, C. Jugastru, op. cit., p. 194.
2 Ibidem, p. 196.
3 În literatura juridică a fost exprimată şi opinia că prevederile art. 22-24 din Decretul nr. 31/1954 au fost abrogate implicit prin intrarea în vigoare a Legii nr. 119/1996. A se vedea T. Bodoaşcă, Opinii în legătură cu dreptul comun al dovedirii stării civile după intrarea în vigoare a Legii nr. 119/1996 privind actele de stare civilă, Dreptul nr. 3/2007, p. 49 şi urm.
