50.1. Noţiunea şi categoriile înregistrărilor de stare civilă. În definirea înregistrărilor de stare civilă trebuie să pornim de la prevederile art. 1 din Legea nr. 119/1996
cu privire Ia actele de stare civilă, conform cărora „actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria, sau decesul unei persoane. Acestea se întocmesc în interesul statului şi al persoanei şi servesc Ia cunoaşterea numărului şi structurii populaţiei, a situaţiei demografice, la apărarea drepturilor şi libertăţilor fi.mdamentale ale cetăţenilor.
Dispoziţia legală citată nu foloseşte noţiunea de act de stare civilă în sensul de izvor de stare civilă ci de instrument probator, în care actele şi faptele de stare civilă, care reprezintă izvoare de stare civilă, dar şi alte elemente prevăzute de lege, sunt consemnate.
Înregistrările de stare civilă sunt deci operaţiunile juridice de consemnare, în registrele de stare civilă, a actelor şi faptelor de stare civilă, precum şi a altor elemente 1 Excepţie face situaţia substituirii de copii. A se vedea, în acest sens: Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, op. cit., p. 420; Trib. Suprem, secţ. civ., dec. nr. 810/1978, C.D. 1 978, p. 7.
2 Spre exemplu, o persoană căsătorită va avea această stare civilă nu numai în raport cu celălalt soţ ci şi în raporturile juridice încheiate cu orice alte subiecte de drept.
