Identificarea persoanei fizice
93
48. Corelaţii între starea civilă şi alte noţiuni juridice. Starea civilă este un mijloc juridic de identificare a persoanei fizice astfel că ea interacţionează cu celelalte mijloace juridice cu aceeaşi funcţie: numele şi domiciliul 1, dar şi cu capacitatea civilă
a persoanei fizice. Tot astfel există o strânsă legătură între starea civilă şi folosinţa stării civile (posesia de stat).
Astfel, atât starea civilă cât şi numele sunt mijloace juridice de identificare a persoanei fizice.
Numele nu face parte din starea civilă a persoanei fizice, dar elemente ale acesteia din urmă au incidenţă directă asupra stabilirii sau modificării numelui de familie.
Amintim aici că felul filiaţiei ( din căsătorie, din afara căsătoriei, din părinţi necunoscuţi) determină stabilirea numelui de familie. Tot astfel, schimbările de stare civilă
(în filiaţie, adopţie, căsătorie) determină sau pot determina modificarea numelui de familie.
Nici domiciliul şi reşedinţa, nu fac parte din starea civilă, deşi, ca şi aceasta, sunt elemente de identificare a persoanei fizice. Starea civilă are însă rolul său în stabilirea domiciliului legal al unor categorii de persoane fizice, aşa cum este şi cazul copiilor minori.
Tot astfel, este evidentă interacţiunea dintre starea civilă şi capacitatea civilă a persoanei fizice în sensul că anumite schimbări în starea civilă determină modificări ale capacităţii civile. Astfel, minorul cu vârsta mai mică de 18 ani care se căsătoreşte dobândeşte, ca efect al căsătoriei, capacitate de exerciţiu deplină.
Starea civilă nu se confundă nici cu folosinţa stării civile (posesia de stat), deşi cele două noţiuni se află în strânsă legătură. Astfel, starea civilă are în vedere statica pe când posesia de stat are în vedere dinamica acestui atribut de identificare a persoanei fizice.
Simpla posesie de stat nu poate conduce la dobândirea unei stări civile, dar ea poate produce anumite efecte juridice.
Ca stare de fapt folosirea stării civile rezultă din întrunirea a trei elemente: nomen, tractatus şifama.
- Nomen înseamnă individualizarea persoanei fizice prin purtarea numelui care corespunde stării civile pe care aceasta pretinde că o are.
- Tractatus este considerarea unei peroane, de către cei apropiaţi, ca fiind persoana căreia îi aparţine starea civilă de care aceasta se prevalează.
- Fama are semnificaţia recunoaşterii în familie şi în societate că starea civilă de care se prevalează o anumită persoană fizică îi aparţine acesteia.
Principalul efect al folosirii unei stări civile constă în prezumţia că ea corespunde realităţii, adică este în concordanţă cu starea civilă la care persoana în discuţie este îndreptăţită. Este o prezumţie relativă, care poate fi completată cu alte mijloace de probă, după cum şi poate fi combătută cu orice mijloc de probă.2
Dacă folosinţă stării civile este conformă cu un act de stare civilă ea face dovada absolută şi de necontestat a stării civile. Sub acest aspect, referindu-se la filiaţia faţă
1 Astfel, s-a spus că, sub acest aspect, starea civilă este o noţiune de sinteză, care cuprinde toate elementele cu ajutorul cărora se determină calitatea de subiect de drepturi şi obligaţii a persoanei fizice (D. Lupu/eseu, Actele de stare civilă, op. cit., p. 5).
2 Pentru cazurile în care poate fi pusă în discuţie starea civilă a unui copil, a se vedea J.P Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., p. 283-284.
