După primirea rezultatului cercetărilor efectuate de procuror, a avizului comisiei medicilor specialişti şi, dacă este cazul, a părerii medicului curant, preşedintele instan
ţei fixează termen de judecată, dispunând citarea părţilor şi comunicarea cererii şi a tuturor celorlalte înscrisuri persoanei a cărei punere sub interdicţie se solicită.
Cu aceasta se trece la faza contradictorie a procedurii punerii sub interdicţie, care se va desfăşura sub forma unui proces civil obişnuit. Participarea procurorului este însă obligatorie şi tot astfel este şi ascultarea celui a cărui punere sub interdicţie se solicită.
Ascultarea persoanei a cărei interdicţie se cere trebuie realizată sub forma interogatoriului, prin consemnarea întrebărilor puse de instanţă şi a răspunsurilor date de cel vizat, numai astfel fiind asigurate posibilitatea exercitării controlului judiciar cu privire la aprecierea instanţei asupra stării mintale a persoanei în cauză. 1
Dacă bolnavul psihic se sustrage însă de la ascultarea în faţa instanţei iar aceasta constată imposibilitatea îndeplinirii formalităţii respective, dar dispune de dovezi convingătoare asupra stării sănătăţii psihice a persoanei în cauză şi apreciază că se impune punerea sa sub interdicţie, poate proceda la luarea măsurii. A considera altfel, ar însemna ca, dintr-un formalism excesiv, să rămână fără eficienţă o instituţie juridică
a cărei menire este să ocrotească persoana bolnavă. 2
Procedura în faţa primei instanţe se finalizează prin adoptarea unei hotărâri de admitere sau de respingere a cererii.
62. Efectele punerii sub interdicţie. Cel mai important efect al punerii sub interdicţie judecătorească constă în lipsirea de capacitate de exerciţiu a interzisului.
Acest efect se produce într-o manieră particulară atunci când cel interzis este un minor sub 14 ani. Acesta este lipsit de capacitate de exerciţiu potrivit art. 11 din Decretul nr. 31/1954 în considerarea vârstei sale astfel că punerea sa sub interdicţie nu va produce un efect imediat în această privinţă. Ea îl va împiedica însă pe minorul pus sub interdicţie să dobândească, la împlinirea vârstei de 14 ani, capacitatea de exerci
ţiu restrânsă.
Cel de al doilea efect al punerii sub interdicţie, care este o consecinţă a lipsei capacităţii de exerciţiu a persoanei în cauză, este instituirea tutelei interzisului. În acest scop instanţa care a pronunţat hotărârea o va comunica autorităţii tutelare.
Potrivit art. 150 alin. 1 C.fam., ,,minorul, care la data punerii sub interdicţie, se afla sub ocrotirea părinţilor, va rămâne sub această ocrotire până la data când devine major, 1 C.S.J., secţ. civ., dec. nr. 2364 din 30 iunie 2000, P.R., serie nouă, nr. 2/2001, p. 1 31 -1 32.
2 C.S.J., secţ. civ., dec. nr. 2880 din 1 9 septembrie 2000, Dreptul nr. 1 1/2001, p. 1 98.
