Astfel, actele juridice încheiate de un incapabil, aşa cum este şi cazul celui pus sub interdicţie, sunt, în principiu, anulabile. Dacă actul juridic a fost încheiat însă cu un terţ de bună-credinţă, respectiv cu un terţ care nu a cunoscut pe altă cale că persoana cu care contractează a fost pusă sub interdicţie, înainte de transcrierea hotărârii, el nu va putea fi anulat pentru lipsa capacităţii de exerciţiu a interzisului. Anularea unui asemenea act nu se va putea cere decât dacă se va face dovada lipsei discernământului celui pus sub interdicţie la momentul încheierii actului juridic.
Dacă însă terţul a fost de rea-credinţă, adică a cunoscut pe altă cale faptul că persoana cu care contractează a fost pusă sub interdicţie, deşi hotărârea nu a fost încă
transcrisă, actul juridic va fi anulabil, fără a mai fi necesar să se dovedească absenţa discernământului interzisului în momentul încheierii actului juridic.
Reamintim că nulitatea relativă a actelor juridice încheiate de cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu are un caracter de protecţie astfel că numai ei o vor putea invoca pentru a obţine desfiinţarea actului.
