Identificarea persoanei fizice
47
potrivit art. 952 C.civ. persoanele capabile a se obliga nu pot opune minorului şi interzisului incapacitatea lor.
Efectul principal al anulării actului juridic constă în desfiinţarea retroactivă a acestuia cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară. Caracterul de protecţie al nulităţii despre care discutăm se extinde însă şi asupra efectelor sale, astfel încât cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cel cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu va restitui prestaţiile patrimoniale primite în temeiul actului juridic care a fost anulat decât în limita în care a profitat de ele (art. 1 164 C.civ).
Interpretarea per a contraria a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 3 1 /1954
conduce la concluzia că actele juridice încheiate singur de minorul care a împlinit vârsta de 14 ani nu vor fi lovite de nulitate dacă nu i-au produs o leziune. Soluţia se poate baza şi pe ideea că minorul a demonstrat că este în măsură să-şi apere interesele, răsturnând prezumţia lipsei de discernământ care justifică protecţia legală. 1
Tot astfel, folosirea de către minor a unor mijloace frauduloase, cum ar fi falsificarea propriului certificat de naştere, pentru a-şi convinge cocontractantul că este major, atrage decăderea sa din dreptul de a invoca nulitatea. Este o sancţiune civilă ce se aplică minorului care a săvârşit un delict civil, delict care l-ar putea prejudicia pe cocontractantul său datorită existenţei regulii conform căreia în cazul anulării actului minorul restituie prestaţiile numai în măsura în care a profitat de ele. 2 Soluţia se bazează şi pe prevederile art. 1 1 62 C.civ. conform cărora „minorul n-are acţiune în resciziune contra obligaţiilor ce rezultă din delictele sau cvasidelictele sale."
24.2. Sancţiunea civilă nespecifică. Dacă regula încălcată la încheierea actului juridic civil se referă atât la capacitatea de exerciţiu cât şi la capacitatea de folosinţă, sancţiunea va fi nulitatea absolută sau nulitatea relativă, în funcţie de interesul ocrotit prin instituirea incapacităţii de folosinţă respective.
Capitolul III. Identificarea persoanei fizice
Secţiunea I. Prezentare generală
25. Noţiunea şi atributele de identificare a persoanei fizice. Identificarea persoanei fizice este operaţiunea de individualizare a acesteia în raporturile juridice.
Din punctul de vedere al dreptului civil trei elemente esenţiale permit identificarea unei persoane fizice: numele este cel care o desemnează; prin domiciliu ea este situată; starea civilă îi stabileşte identitatea juridică şi constituie premisa înregistrării sale prin actele de stare civilă.
creditorii chirografari ai celui ocrotit, pe calea acţiunii oblice, dacă nu este vorba despre drepturi strict personale ale acestuia; procurorul şi autoritatea tutelară.
1 Conform }. Flour, JL. Aubert, op. cit., p. 1 83.
2 A se vedea: Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, op. cit., p. 234; J Flour, J.L. Aubert, op. cit., p. 184.
