Identificarea persoanei fizice
49
27. Natura juridică a atributelor de identificare a persoanei. Atributele de identificare a persoanei, reglementate de normele dreptului civil, sunt drepturi personale nepatrimoniale.
Acesta este şi motivul pentru care literatura juridică, clasificând drepturile personale nepatrimoniale, consideră că una din categorii este formată din drepturile care privesc identificarea persoanei. 2
De altfel chiar unele dispoziţii legale califică atributele de identificare a persoanei ca fiind drepturi ale acesteia.
Astfel, potrivit art. 12 alin. (1) din Decretul nr. 3 1/1954: ,,orice persoană are drept la numele stabilit sau dobândit potrivit legii", iar prin art. 54 alin. (1) din acelaşi act normativ se dispune: ,,persoana care a suferit o atingere în dreptul său la nume ori la pseudonim, la denumire, la onoare, la reputaţie, la dreptul personal nepatrimonial de autor al unei opere ştiinţifice, artistice ori literare, de inventator sau în oricare alt drept personal nepatrimonial va putea cere instanţei judecătoreşti încetarea săvârşirii faptei care aduce atingere drepturilor mai sus arătate".
Legiuitorul consideră astfel numele ca fiind un drept al persoanei fizice. Nefiind evaluabil în bani dreptul la nume este un drept nepatrimonial. Făcând parte din aceeaşi categorie rezultă că şi celelalte atribute de identificare a persoanei, reglementate de normele dreptului civil, au aceeaşi natură juridică.
Trebuie însă subliniat faptul că problema naturii juridice a atributelor de identificare a persoanei juridice a tăcut obiectul unei îndelungi controverse.
Astfel, în ce priveşte numele, mult timp jurisprudenţa l-a considerat a fi un bun, obiect al dreptului de proprietate ce poate fi revendicat 3, respectiv un drept de coproprietate familială. Natura de lucru a numelui ar fi aceea care permite şi dobândirea sa prin posesie îndelungată. 4
I s-a reproşat acestei concepţii faptul că nu poate explica inalienabilitatea numelui.
Fiind un element al personalităţii, numele nu este o valoare patrimonială. 5 De aceea, pentru admiterea unei acţiuni în apărarea numelui reclamantul trebuie să justifice interesul şi prejudiciul, condiţii care nu sunt cerute pentru admiterea unei acţiuni prin care se apără dreptul de proprietate. 6
Practica instanţelor judecătoreşti de a pronunţa hotărâri judecătoreşti prin care se recunoaşte posibilitatea dobândirii unui nume printr-un uzaj îndelungat exercitat de strămoşii solicitantului şi continuat de acesta nu schimbă datele problemei. Este vorba despre o jurisprudenţă care nu se bazează pe o prevedere a legii, ci are un fundament cutumiar iar condiţiile în care se admite dobândirea numelui pe această cale sunt 1 A se vedea, în acest sens: Y. Eminescu, Drepturile personale nepatrimoniale, în Persoana fizică în dreptul R.P.R., Ed. Academiei, Bucureşti, 1963, p. 425 şi urm.; Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, op. cit., p. 390; G. Boroi, Drept civil. Persoanele, op. cit., p. 9-1 O.
2 A se vedea: Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, op. cit., p. 78; E. Chelaru, A. Tabacu, Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Universităţii din Piteşti, 2000, p. 46; G. Boroi, op. cit., p. 56; E. Poenaru, op. cit., p. 45.
3 F. Zenati-Castaing, Th. Revet, op. cit., p. 57, 62.
4 Ibidem, p. 62.
5 G. Cornu, op. cit., p. 276.
6 Ibidem, p. 301.
