Uciderea din culpă şi vătămarea corporală din culpă
1 23
contextul şi mijloacele pe care inculpatul le avea la dispoziţie"1; în cadrul acestor criterii, instanţa analizează parcursul medical al pacientului, numeroasele sale spitalizări anterioare cu episoade delirante, actele sale de violenţă anterioare (violenţe împotriva unor persoane, unele calificate ca tentative de omor, şi distrugeri, pentru care nu fusese condamnat întrucât se stabilise că acţionase fără discernământ, dar şi acte de autorănire ), recomandările repetate şi categorice ale medicilor care îl examinaseră anterior, inclusiv pe parcursul procedurilor judiciare desfăşurate împotriva lui, care arătaseră că se impune internarea sa nevoluntară cu măsuri de contenţionare şi cu aplicarea unei anume medicaţii; constată pe baza acestora că diagnosticul formulat de inculpată ( care, cu ocazia fiecărei internări a apreciat că pacientul ar fi „cooperant") şi conduita sa terapeutică (a administrat o medicaţie uşoară, nu a recurs la conteţionare şi a permis pacientului ieşiri din spital de probă, pe termen scurt) au fost „în discordanţă evidentă cu tulburările psihice descrise pe larg de doctorii care prescriseseră măsuri de spitalizare şi contenţionare, fără ca evoluţia evenimentelor să schimbe deciziile medicale ale inculpatei" 2.
Stabilirea unui diagnostic greşit ( ori incomplet) ca urmare a anamnezei incomplete şi a investigaţiilor precare sunt recurente în cazuistica noastră; lipsa de timp şi oboseala îl fac de multe ori pe doctor să scurteze această etapă. Medicii noştri sunt obosiţi şi gestionează un număr foarte mare de pacienţi, dar uneori le este imputabilă această situaţie: spre exemplu, când starea avansată de oboseală are drept cauză nerespectarea programului de odihnă ca opţiune proprie a cadrului medical ori când îşi examinează
pacienţii în jumătate din timpul pe care ar fi trebuit să îl aloce acestei activităţi (întrucât are „ore" şi la câteva clinici private, după
programul de la spitalul public).
1 Tribunalul de mare instanţă din Marsilia, Camera corecţională, hotărârea din 1 8 decembrie 20 12.
2 Ibidem; prima instanţă a dispus condamnarea la un an închisoare cu suspendarea executării; în apel, hotărârea a fost desfiinţată, întrucât s-a constatat că intervenise prescripţia, faţă de împrejurarea că, iniţial, se fonnulase faţă de aceeaşi persoană o soluţie de neurmărire penală [Cass.
Crim., 1 5 septembrie 20 1 5 (www.legifrance.gouvfr)].
