124 Infracţiunile asociate ma/praxisului comise de persoana fizică
În schimb, când atare mod de a proceda nu se datorează făptuitorului, ci unor cauze exterioare lui, acestea pot constitui împrejurări de natură să înlăture culpa medicului, reţinându-se ca motive pentru care în concret o anumită urmare nu putea fi prevăzută.
Păstrând dintre exemplele de mai sus, când oboseala excesivă este cauzată de epuizarea cadrului medical în timpul programului de lucru efectuat în condiţiile stabilite de unitatea medicală, ori când lipsa aparaturii performante în unitatea medicală îl împiedică să
efectueze de urgenţă investigaţii relevante sau când, pacientul fiind transferat de la o altă unitate medicală, documentaţia relevantă cu care pacientul îi este adus este incomplet întocmită.
Pentru situaţii care, obiectiv, îl împiedică pe făptuitor să
prevadă rezultatul faptei sale, exemplific cu o cauză I în care s-a decis că atitudinea culpabilă a medicului de a prescrie unui nou-născut supozitoare cu codeină, care erau destinate numai adulţilor, înlătură răspunderea farmacistului care a greşit dozarea la momentul fabricării acelor supozitoare, din moment ce acea doză
nu ar fi fost mortală pentru un adult, aşa încât medicul a fost singur răspunzător pentru decesul copilului; pornind de la această speţă, propun următorul „exerciţiu" pentru a exemplifica modul în care se verifică în concret condiţia „putea să prevadă":
- în ipoteza în care singura cauză a decesului ar fi fost supradoza de substanţă (adică, presupunând că, în dozajul prescris, medicamentul nu ar fi avut această urmare nici în privinţa copilului), ar fi discutabilă reţinerea culpei medicului pentru un fapt pe care nu l-a prevăzut şi pe care nici nu putea să îl prevadă -
acela că farmacistul va nesocoti prescripţia; în această ipoteză, dimpotrivă, vinovăţia ar aparţine farmacistului care, având de îndeplinit o obligaţie de rezultat, ar fi fost ţinut să prevadă că
neîndeplinirea ei (prin nerespectarea întocmai a reţetei) ar fi de natură să aibă urmări vătămătoare, fiind fără relevanţă (în raport de obligaţia sa de rezultat) că substanţa nu era recomandată copiilor; el nu era ţinut să prevadă că medicamentul va fi administrat unui copil ori unui adult (aspect nepertinent în legătură cu vinovăţia sa), ci doar că nerespectarea reţetei este de natură să producă urmări 1 Jurisprudenţă belgiană, comentată de F.I. Mangu, op. cit., p. 555.
