180 Infracţiunile asociate ma/praxisului comise de persoana fizică
Spre exemplu, medicul chirurg ortoped care, ignorând fişa medicală a pacientului, l-a deschis din greşeală la nivelul şoldului stâng, deşi fracturat era cel drept, apoi, realizând greşeala, i-a aplicat totuşi o proteză la şoldul stâng şi, profitând de faptul că
efectele anesteziei persistau, a mai efectuat o intervenţie similară şi a aplicat proteza şi la şoldul fracturat, a fost trimis în judecată şi condamnat nu pentru vreo infracţiune contra persoanei, ci pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, fapta fiind raportată nu la urmarea constând în vătămarea corporală produsă la nivelul şoldului drept, prin intervenţia chirurgicală inutilă, ci la vătămarea adusă „interesului" pacientului de a nu i se produce vătămări corporale, interes care s-a conchis că ar fi fost încălcat; vătămarea corporală nu a făcut obiectul procesului 1 .
În cauză nu s-a menţionat expres, dar se poate deduce că
opţiunea pentru această încadrare a fost determinată de faptul că
pacientul decedase la scurt timp după externare, din alte cauze decât operaţia de şold, fără să fi formulat plângere prealabilă
pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă.
Tot raţiuni conjuncturale de acest fel cred că au dus la trimiterea în judecată şi soluţionarea cauzei sub aspectul infracţiunii de neglijenţă în serviciu a medicului care a omis, la finalizarea unei intervenţii chirurgicale de pneumotomie, să extragă două faşe sterile din corpul pacientului, fapt care a impus o nouă intervenţie chirurgicală pentru îndepărtarea lor; această urmare nu a fost investigată din perspectiva vătămării corporale pe care a presupus-o noua intervenţie chirurgicală, ci din perspectiva „interesului" pacientului de a nu suferi vătămări corporale inutile; medicul a fost achitat, întrucât s-a apreciat că urmarea nu are caracterul de „vătămare gravă" cerut de incriminarea referitoare la neglijenţa în serviciu: ,,vătămarea importantă a intereselor legale ale persoanei vătămate presupune ca această consecinţă negativă să
prezinte o anumită însemnătate pentru aceasta. În acest sens, fără a desconsidera disconfortul la care a fost supusă persoana vătămată, instanţa nu apreciază că aceasta ar constitui o vătămare importantă
1 C.A. Bucureşti, Secţia I penală, decizia penală nr. 1457/2009, nepublicată.
