d. În aceste condiţii, mai trebuie arătat, în al patrulea rând, că
nici argumentul privitor la caracterul subsidiar al infracţiunilor de serviciu nu este corect aplicat, chiar atunci când instan
ţele reţin finalmente încadrarea juridică corectă a faptei în vreuna dintre infracţiunile contra persoanei; spre exemplu, o instanţă de apel, considerând greşită reţinerea în sarcina inculpatului medic atât a infracţiunii de vătămare corporală din culpă, cât şi a celei de neglijenţă în serviciu, arată: ,,infracţiunea de neglijenţă în serviciu, ca şi infracţiunea de abuz în serviciu reprezintă o incriminare cu 1 I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 485/RC/20 19, www.scj.ro; am ezitat mult până am decis să menţionez această speţă; o fac întrucât ea serveşte argumentelor privind caracterul diferit al celor două tipuri de consecinţe; altminteri, speţa ilustrează trist o mentalitate care nu este lipsită de protecţie legală: în hotărâre se arată că urmările nedorite pentru mamă le constituie, între altele, naşterea fetiţei sale şi împovărătoarea iubire pe care i-o poartă ea copilului; nu e locul aici să mă întreb de ce atare cruzime se califică în zilele noastre drept „progresism".
2 Un autor se referă la consecinţele negative faţă de pacient în situaţia în care medicul formulează un diagnostic în realitate inexistent; se referă, din punctul de vedere al dreptului civil, la prejudiciul moral pe care o atare conduită greşită îl poate provoca pacientului, semnalând cu precădere „diagnosticarea eronată a unor boli grave sau a unora aşa-zis ruşinoase, gen sifilis, gonoree" (M Costache, Malpraxis medical - diagnosticarea eronată, disponibil pe wwwjuridice.ro); într-o astfel de situaţie, în măsura în care diagnosticarea eronată este însoţită de consecinţe asupra integrităţii corporale sau sănătăţii pacientului (de exemplu, întrucât este expus unor tratamente medicamentoase sau chiar unor intervenţii invazive inutile) desigur că va intra în discuţie una dintre infracţiunile contra persoanei; însă pentru celelalte consecinţe asupra pacientului ar putea intra în discuţie şi infracţiunea de neglijenţă în serviciu.
I 90 Infracţiunile asociate ma/praxisului comise de persoana fizică
caracter subsidiar, cedând locul normelor juridice adecvate unor cazuri speciale unde autorii sunt tot funcţionari (în sensul legii penale) care, din culpă şi prin neîndeplinirea corectă a îndatoririlor de serviciu, produc urmări specifice domeniului respectiv ( ... ).
Când funcţionarul este angajat al unui Spital Judeţean de Urgenţă, iar prin fapta sa (neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a măsurilor de prevedere pentru exercitarea profesiei de medic ginecolog) a condus la producerea unor vătămări corporale grave iremediabile părţii civile minore, se va reţine infracţiunea de vătămare corporală gravă, şi nu cea de neglijenţă în serviciu"1 •
Raportul dintre cele două infracţiuni nu este, aşa cum am demonstrat, unul general-special, infracţiunile contra persoanei nu sunt o „specie" a infracţiunilor de serviciu, cele două categorii au deplină autonomie; infracţiunile de abuz ori neglijenţă în serviciu pot fi considerate subsidiare altor incriminări care au în vedere tot valorile sociale asociate raporturilor de serviciu, însă nu subsidiare infracţiunilor care interesează valorile sociale privind viaţa şi sănătatea persoanei.
În măsura în care fapta medicului poate constitui şi o infrac
ţiune de serviciu, ea se va reţine independent, alături de cea contra persoanei, şi nu în locul aceleia.
e. În fine, se impune, cred, şi o ultimă precizare în legătură cu infracţiunile de serviciu constând în omisiunea funcţionarului de a-şi îndeplini o obligaţie de serviciu.
Poziţia subiectivă a cadrului medical faţă de urmarea ce s-ar putea produce asupra pacientului (şi care este, de cele mai multe ori, culpa) va fi relevantă numai în ceea ce priveşte infracţiunea contra persoanei.
Când, însă, pe lângă această urmare se poate identifica şi o alta, specifică infracţiunilor de serviciu, stabilirea fonnei de vinovăţie pentru infracţiunea contra persoanei nu trebuie să înlocuiască
analiza laturii subiective în privinţa încălcării atribuţiilor de serviciu, care trebuie separat stabilită. Procedându-se în acest mod, se va constata că în astfel de situaţii infracţiunea de serviciu, având 1 C.A. Bucureşti, Secţia I penală, decizia penală nr. 264/2017, precitată.
