Sfera intereselor susceptibile de vătămare în contextul infrac
ţiunii de neglijenţă în serviciu „este extrem de largă; ea include toate acele posibilităţi de manifestare ale persoanei, în concordanţă
cu interesele generale ale societăţii, pe care legea i le recunoaşte şi garantează"2.
Spre exemplu, ar putea constitui astfel de urmări încălcarea drepturilor părinţilor de a decide cu privire la tratamentul copilului lor, încălcarea dreptului persoanei de a fi informată complet cu privire la riscurile pe care le presupune actul medicai 3, încălcarea dreptului persoanei de a fi informată privire la malformaţiile 1 V. Dongoroz şi colaboratorii, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, voi. IV, ed. a 2-a, Editura Academiei Române, Ed. Ali Beck, Bucureşti, 2003, p. 72.
2 O. Loghin, T. Toader, op. cit., p. 322.
3 În cauza Csoma c. României, hotărârea din 15 ianuarie 20 13, Curtea europeană a drepturilor omului a constatat că „reclamantei i-a fost încălcat dreptul la viaţa privată prin faptul că nu a fost implicată în alegerea tratamentului medical şi neinformarea sa corespunzătoare cu privire la riscurile inerente procedurii medicale" (www.hudoc.echr.coe. int, parag. 68); în cauză se emisese o soluţie de netrimitere în judecată numai în considerarea urmărilor asupra integrităţii corporale şi sănătăţii persoanei, întrucât nu se identificase în conduita medicului nicio greşeală în administrarea actului medical propriu-zis; pentru fundamentarea şi conţinutul dreptului la informare al pacientului şi corelativ, conţinutul obligaţiei de informare a cadrului medical, însoţite de exemple din jurisprudenţa civilă, a se vedea
L.R. Boilă, Discuţii privitoare la răspunderea civilă pentru încălcarea obligaţiei medicului de informare a pacientului, în Dreptul nr. 3/2013, p. 1 03-1 23.
Neglijenţa în serviciu
1 89
fătului pentru a putea decide asupra unui avort terapeutic1, încălcarea interesului legitim al unei persoane de a primi îngrijiri medicale din partea medicului pe care şi l-a ales (şi nu din partea altuia)2, cheltuielile suplimentare efectuate de către spital pentru a asigura, în lipsa medicului de la program, îngrijirea pacientului în altă unitate medicală, perturbarea activităţii în cadrul spitalului din cauza nerespectării de către personalul medical a dispoziţiilor administrative etc.
