Neglijenţa în serviciu
1 85
incriminări, însă, legiuitorul a prevăzut urmarea contra vieţii ori pe cea contra integrităţii corporale sau sănătăţii drept element constitutiv al infracţiunii. Or, în cazul infracţiunilor de abuz sau neglijenţă
în serviciu asemenea urmări nu sunt incluse în tipicitatea legală.
Prin urmare, reţin, pe de o parte, că infracţiunile de abuz în serviciu sau neglijenţă în serviciu au în conţinutul constitutiv alte urmări decât cele privind viaţa, integritatea corporală sau sănătatea, iar, pe de altă parte, că în măsura în care fapte comise în timpul serviciului, în timpul şi în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, produc urmări asupra vieţii, integrităţii corporale ori sănătăţii unei persoane, astfel de fapte îşi păstrează autonomia ca infracţiuni contra persoanei şi vor trebui examinate din perspectiva infracţiunilor din Titlul I al Părţii speciale a Codului penal.
Este greşită şi identitatea care se stabileşte, în unele soluţii de practică judiciară, între vătămarea unui drept sau interes şi vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii (,,aceste interese fiind dreptul la sănătate, dreptul la tratament şi îngrijiri medicale, dreptul la integritate fizică şi psihică, dreptul la viaţă" - se arată expres într-o sentinţă 1 ); caracterului artificial, ridicol chiar, al ideii că
persoana care suferă, spre exemplu, o leziune la un picior şi-ar vedea
„vătămat" nu doar acest organ, ci şi „interesul" de a avea un picior sănătos îi · corespunde, în termenii dreptului penal substanţial, o confuzie între valorile sociale în considerarea cărora sunt prevăzute diferitele categorii de rezultate incriminate, precum şi între rezultatele care constituie elemente de conţinut ale diferitelor infracţiuni.
Aşadar, chiar dacă am face abstracţie de concluzia de mai sus, potrivit căreia actul medical nu este unul „de serviciu", întrucât medicul nu este „funcţionar" atunci când acordă îngrijiri medicale, concluzia că fapta lui, comisă în exerciţiul atribuţiilor din cadrul unităţii medicale, nu va putea constitui infracţiune de serviciu în ceea ce priveşte consecinţele vătămătoare asupra vieţii, integrităţii corporale sau sănătăţii pacientului se menţine, luând în considerare tipologia menţionată a urmării specifice, ca element de conţinut al infracţiunii.
1 C.A. Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia penală nr. 9 1 7/2015, precitată.
186 Infracţiunile asociate ma/praxisului comise de persoana fizică
În fine, în cadrul aceluiaşi argument referitor la confuzia dintre obiectele juridice şi urmările specifice diferite ale celor două
infracţiuni, iată şi o altă consecinţă a reţinerii infracţiunilor de serviciu în locul celor contra persoanei, consecinţă care prin absurdul ei ar trebui să semnaleze practicianului că recursul la un minim de teorie a dreptului nu este un demers inutil: reconfigurarea dispoziţiilor privind abuzul şi neglijenţa în serviciu ca urmare a deciziilor Curţii Constituţionale reclamă ca atribuţiile exercitate în dauna subiectului pasiv să fie prevăzute la nivelul unei legi sau a unui act cu putere de lege pentru ca încălcarea lor să fie analizată
