Uciderea din culpă şi vătămarea corporală din culpă
67
Înainte de a analiza celelalte elemente din conţinutul laturiiobiective (urmarea şi legătura de cauzalitate), câteva precizări înlegătură cu diferitele conduite, comisive şi omisive, care potconstitui elementul material al celor două infracţiuni.
1.2. Conduitele care pot constitui elementul material al
infracţiunilor
Sistematizând clasificările din doctrină 1 ale conduitelor medicale susceptibile de a angaja răspunderea, acestea sunt, în general,împărţite în următoarele categorii:
- neacordarea asistenţei medicale în timp util şi lipsa de supraveghere a pacientului;
- omisiunea de a supune cazul unui medic specialist;
- omisiunea de a obţine un consimţământ informat al pacientului;
- eroarea de diagnostic;
- greşeala de tehnică medicală.
Acestea sunt categorii relevante pentru o bună parte dintreactele medicale şi le voi utiliza în continuare, însă după metodastabilită în prima parte a lucrării, adică dând semnificaţie obligaţieiprofesionale încălcate 2•
Astfel, în cazul ambelor infracţiuni, pot constitui element material atât o acţiune, cât şi o inacţiune. Identificarea obligaţiilorprofesionale asociate actului medical permite şi stabilirea caracterului comisiv sau omisiv al conduitei ce constituie elementulmaterial al infracţiunii, acea conduită aflată în legătură de cauzalitate cu urmarea constând în moartea, respectiv vătămarea corporală a persoanei.
1 A se vedea, cu titlu de exemplu, M Daury-Fauveau, op. cit., p. 2 1 ;
P. Van Ommeslaghe, Perte d'une chance et risque realize: chercherl'erreur, în I. Lutte (coord.), op. cit., p. 2 1 5, sau Rapport Annuel 2007- La
sante dans la jurisprudence de la Cour de Cassation, La DocumentationFrarn;:aise, Paris, 2008, p. 228-232.
2 Pentru o sistematizare a conduitelor medicale reţinute ca malpraxis, inclusiv prezentarea lor în funcţie de specializările medicale, a se vedea D. Malicier, A. Miras, P. Feuglet, P. Faivre, op. cit.
