- din perspectiva practică, a construirii dosarului: când nu seidentifică vreo greşeală de conduită profesională în sarcina uneianume persoane este inutil a continua investigaţia în privinţa eipentru a verifica celelalte aspecte de ordin obiectiv ( cum ar fi legătura de cauzalitate), ori de ordin subiectiv; numai dacă se identifică ogreşeală profesională se va trece mai departe, la analiza legăturii decauzalitate dintre greşeală şi moartea sau vătămarea unei persoane;cum chestiunea legăturii de cauzalitate nu este una tocmai simplă,investigaţia nu trebuie prelungită în mod inutil dacă nu se identifică
nicio conduită greşită din punct de vedere profesional;
- din perspectiva efectelor pe care le are hotărârea judecătorească penală asupra chestiunilor de ordin civil, în condiţiile art. 22
alin. (1) C.proc.pen.
În fine, o ultimă precizare referitoare la temeiul de drept procesual al soluţiei în cadrul acestei ipoteze, şi anume de ce nu facemaici aplicarea art. 16 alin (1) lit. a) C.proc.pen. - fapta nu există.
Sunt datoare cu această explicaţie, întrucât cu o altă ocazie1 amscris că în cazul faptelor omisive a nu identifica o obligaţie de aface are semnificaţia inexistenţei faptei omisive, în sensul art. 16
alin. (1) lit. a) C.proc.pen. 2 Când am susţinut lucrarea de doctorat 1 I. Kuglay, în M Udroiu (coord.), Codul de procedură penală.
Comentariu pe articole, ed. a 3-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2020, p. 1 55.
2 Am întâlnit şi în practica judiciară soluţii în acelaşi sens; spre exemplu, în temeiul art. 1 6 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. o instanţă a dispus achitarea, motivând că „nici pe durata operaţiei de apendicectomie şi nici post-operator nu s-a relevat existenţa unui act medical precar, a vreunei erori medicale sau culpe profesionale" (C.A. Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, decizia nr. 1 89/2020, www.rolii.ro ); iar o altă instanţă
motivează explicit: ,,temeiul soluţiei de achitări pronunţate de instanţa defond este corect, respectiv ( ... ) art. 1 6 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., în
