@)
sau altcineva tocmai face. Propoziţiile scurte, formate din treicuvinte, sunt cele mai potrivite în acest scop.
Acest fel de a vorbi este pe placul şi al bebeluşilor, şi alnou-născuţilor, chiar dacă dintr-un motiv diferit. Să audă vocilepărinţilor are asupra lor un efect plăcut şi liniştitor. Ei cunoscaceste voci de pe vremea când erau în burta mamei. Să se laseacum învăluiţi de ele ca de un nor sonor le conferă un sentimentde siguranţă şi de încredere.
VORBIREA CARE OGLINDESTE
În cazul vorbirii care oglindeşte se aplică aproape acelaşi principiu, doar că este vorba despre lucrurile care nu se pot vedea.
Există multe cuvinte pentru ceea ce este invizibil.- Emoţiile, deexemplu, nu pot fi văzute.
Nu putem arăta spre bucurie, furie, supărare sau spaimă şisă spunem: "Uite, aşa arată asta!". Acelaşi lucru este valabil şi încazul intenţiilor, al planurilor sau al surprizelor. Nu le putematinge sau examina. Ele sunt stări interioare.
Faptul că nu doar ei au asemenea „stări", ci aparent fiecareom este pentru copiii mici o descoperire surprinzătoare. Similarvorbirii care însoţeşte acţiunea, şi aici este vorba despre legăturanemijlocită care se creează.
Leonie tresare la zăngănitul farfuriei care a picat pe jos. Un
„Oh, te-ai speriat!" - mai lămureşte puţin situaţia. Când Leoniefuge radiind de bucurie spre tatăl ei care s-a întors acasă, aude:
„Da! Te bucuri, nu-i aşa?" Astfel de propoziţii scurte au un efectfoarte puternic.
Pentru copiii mici, faptul că există cuvinte pentru emoţiileinterioare şi că, în plus, părinţii ştiu când copiii resimt acele
Tata nu-i ca mama
