Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-GERă
Pe de altă parte, această modalitate de a întreba nu este, desigur, un şiretlic care să-i ajute pe părinţi să-şi impună mai uşorvoinţa. Dacă un copil nu mai vrea într-adevăr să se joace cu mingea, întrebarea nu va schimba cu nimic situaţia. în acest punct,lucrurile se petrec exact ca în cazul nostru, al adulţilor. Cine ştiefoarte bine că nu vrea să-i împrumute vecinului său maşina detuns iarba va răspunde, chiar şi la cea mai prietenoasă cerere, cu:
,,Din păcate, nu!".
A-i cere copilului părerea în privinţa lucrurilor care-l privesc personal este una dintre cele mai eficace metode de a-l ajuta să-şi traseze propriile graniţe. Are aproape acelaşi efect ca un panou indicator pe care scrie ,,Aceasta este zona ta!". Şi, într-un mod absolutminunat, este exact ceea ce bebeluşii mai mari au nevoie şi caută.
Întorcându-ne la bebeluşul Carl, tot o astfel de întrebare a fostcea care a deschis calea spre schimbare: ,,Vrei şi tu o bucată depizza?", l-a întrebat unchiul. Iar în cazul Leilei, a fost acea întrebare pe care i-a adresat-o tata: ,,Ce este atât de interesant pe masă?"
Dimpotrivă, dacă ne gândim la Thomas şi la tatăl lui de laînceputul capitolului, acest tată nu i-a cerut părerea copilului.
Întrebarea ,,Vrei să ne uităm împreună la o carte?" nu a fost pusă.
Tata a decis de unul singur. Oare acesta să fie motivul pentru careThomas a reacţionat atât de morocănos? Sau, de fapt, nici nu eravorba despre carte?
Mai exact, tatăl nu a pus nici o a doua întrebare, care ar fi fostpoate chi�r şi mai importantă! El nu l-a întrebat pe Thomas dacă
vrea să stea la el pe genunchi. L-a ridicat pur şi simplu, fără să
spună un cuvânt. Şi acest lucru a fost hotărât tot de către tată deunul singur.
Când li se pun întrebări, copiii înţeleg: ,,Acesta este corpultău, tu decizi". Iar când nu sunt întrebaţi, ei vor înţelege că li setransmite mesajul „Acesta nu este al tău". Cu alte cuvinte, nu sediscută în legătură cu felul în care îşi pot folosi corpul. Iar dacă
