Lucrurile funcţionează similar şi în problema folosirii oliţei şia toaletei. Pentru multe, multe luni, faptul că, după îndepărtareascutecului murdar, copilul primeşte unul nou şi curat este pentru el un lucru clar şi constituie prima opţiune. La rândul lor, şipentru părinţi acest lucru este atât de evident, că nici măcar nudiscută pe marginea lui. Astfel că, într-o bună zi, copilul trăieştedintr-odată o surpriză! Când i se schimbă scutecul, este pentruprima oară întrebat. De exemplu: ,;vrei să încerci să stai astăzi fără
scutec? Vrei să încerci să stai pe oliţă?" Chiar dacă copilul nu estecapabil să înţeleagă prea bine ce înseamnă asta, îi este însă foarterapid clar că ceva se schimbă. Iar părinţii îi dau imediat o idee ...
Decizia părinţilor referitoare la prima şi la a doua opţiunepoate avea efecte în multe domenii ale vieţii, ca de exemplu încazul problemelor de nutriţie.
„Chiar dacă îl las să mănânce singur, tot nu vrea!", spuneaodată un tată despre fiul lui, Mişa, în vârstă de 14 luni, care refuzadeseori mâncarea. Tatăl susţinea că încercase toate metodele cuel. După mai multe întrebări legate de momentul exact în careMişa avea voie să pună mâna pe lingură, a reieşit că acest lucru seîntâmpla întotdeauna după ce mai multe încercări repetate de a-lhrăni eşuaseră în prealabil. A-l lăsa pe Mişa să mănânce singur nua fost, de fapt, niciodată prima lui opţiune.
Pentru Mişa, această succesiune are, bineînţeles, o anumită
semnificaţie. El poate deduce unele lucruri din ea, ca de exempluce crede tatăl lui despre el. Faptul că Mişa ar putea mânca singur (sau că cel puţin ar fi timpul să înveţe) nu pare să fie ceva dedorit sau ceva valoros în ochii tatălui. Pentru el, e ceva la fel de(puţin) firesc ca a intra în casă prin balcon. Este doar o soluţiede urgenţă! Copiii mici se pot supăra foarte tare din această pricină. Pentru Mişa nu este vorba doar despre lingură, ci este ochestiune de principiu. Pentru tată el este încă un bebeluş saueste deja „mare"?
