Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-GERO
Ceea ce vor copiii să înveţe şi să exerseze în al doilea an deviaţă este cum să ia propriile lor decizii. Cu ajutorul lor, ei îşicontinuă dezvoltarea autodeterminării.
Propriile decizii autentice se nasc întâi ca idei în mintea copilului. Similar autodeterminării, şi în cazul deciziilor există o anumită succesiune: copilul are întâi o idee, apoi /ace ceva şi abia laurmă apare efectul planificat.
Ne putem imagina preferinţa copiilor faţă de micile lor hotărâriproprii ca pe ceva asemănător cu bucuria pe care o trăiesc atuncicând fac primul pas în zăpada proaspăt căzută. Dacă altcinevalasă înaintea lor chiar şi o singură urmă, le strică toată distracţia.
Copilul nu mai poate fi el primul. Altcineva i-a luat-o înainte.
Multe neînţelegeri pleacă de aici. Ceea ce adultul interpretează
ca fiind un comportament care „vine în întâmpinare", în sensulde politicos şi atent, pentru copil înseamnă că altcineva i-a luat-o
înainte, în sensul că a fost depăşit şi zădărnicit în planurile lui.
Ni se poate întâmpla foarte repede să păşim involuntar înzăpadă înaintea copilului. Putem să-i facem copilului cele maiprietenoase propuneri şi cele mai bine intenţionate oferte. Dar,pentru el, acestea nu au fost ideea lui, ci a adultului. Acest lucrueste valabil atât în cazul cuvintelor, cât şi al acţiunilor.
Când tata mâzgăleşte scurt cu pixul, efectul este asemănător.
Frumoasa succesiune între idee şi efect a fost întreruptă.
Repetarea constantă de către copil a lui „Nu" şi demonstraţiilelui prompt_e de nemulţumire (în cazul în care părintele a intratdin nou primul în „zăpada" lui) sunt provocări tipice pentru vârsta opoziţionismului.
Cea mai potrivită strategie de a le răspunde este aceea de a-ioferi copilului suficiente ocazii de a fi „primul" în chestiuni deinteres pentru el. Se pot găsi nenumărate prilejuri în viaţa de zicu zi pentru a face acest lucru, iar ele se acumulează în timp.
Propriile mici hotărâri pot fi luate, de exemplu, la masă, când
