fie empatic faţă de cel mic. Copilul nu trebuie nici subapreciat,dar nici supraapreciat şi, în acelaşi timp, trebuie lăsat să-şi dezvolte încrederea în propriile abilităţi.
Cu cât „sensibilitatea ludică" demonstrată de taţi era maimare, cu atât s-au dovedit a fi pozitive etapele de dezvoltare alecopiilor, testate mai târziu.
Cercetătorii au descoperit sisteme ciclice diferite în cazultaţilor şi al mamelor.
Pe scurt, copiii par să aibă două sisteme de siguranţă carefuncţionează după mecanisme diferite. Sistemul conectat la mamă
este legat de ataşamentul sigur faţă de ea. Sistemul de siguranţă
provenind de la tată este legat de jocul lui plin de empatie. Acestlucru a putut fi verificat prin observaţii ştiinţifice.
Într-un interviu acordat centrului de consiliere educaţională
KJF2 din Regensburg, Karin Grossmann şi-a rezumat în următoarele cuvinte munca de cercetare întreprinsă de-a lungul anilor:
,,Am descoperit că este vorba despre sensibilitatea tatălui şi despre sensibilitatea mamei. Delicateţea mamei este importantă înacele momente în care copilul nu se simte prea bine, iar fineţeatatălui este esenţială când el se joacă cu copilul. O altă descoperire a fost aceea că un copil are de fapt nevoie de doi părinţi:unul îi susţine autonomia - şi am numit acest lucru explorareaîn siguranţă în vederea dezvoltării competenţei -, iar celălaltpărinte este răspunzător pentru organizarea emoţiilor interne".
(Aktion Kontakte 2/2014, p. 30).
Privind lucrurile mai îndeaproape, este vorba despre o polaritate care ne însoţeşte întreaga viaţă. În unele situaţii avem nevoiede unul dintre principii, în altele, de celălalt. Şi nouă, adulţilor,ne sunt familiari aceşti poli. Când suntem bolnavi, avem nevoieKJF (Die Katholische Jugendfiirsorge - Centrul catolic de asistenţă socială
pentru copii) este o asociaţie catolică caritabilă, care oferă sprijin copiilorşi adolescenţilor aflaţi în dificultate. (N.t.)
