Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-GERD
de cineva care să aibă grijă de noi şi care să ne aducă ceaiul lapat. Când debordăm de energie, vrem să facem o tură de raftingsau să urcăm pe munte. Vrem să facem efort, dar după aceeaavem nevoie şi de o pauză, în care să ne putem odihni. Una nu oexclude pe cealaltă. Avem nevoie de siguranţă, la fel de mult pecât avem nevoie de aventură şi de dezvoltare. Uneori suntem încăutarea unor aspecte, altădată, în căutarea altora. Avem nevoieatât de încredere în ceilalţi - precum avem nevoie şi de încredereîn noi înşine.
O imagine foarte evocatoare pentru vârsta copilăriei mici estemodelul oferit de psihologia dezvoltării, în care mama apare caun port maritim, iar tata, ca un golf. Vaporaşul numit „copil" arenevoie de ambele - atât de un port sigur, unde să se alimenteze şi unde să poată acosta în caz de pericol, cât şi de un micgolf în care să se exerseze pentru valurile înalte ale vieţii. În golf,lucrurile sunt puţin mai provocatoare (challenging!) decât în port.
Pentru a fi capabili să ne gestionăm eşecurile, avem nevoie decuraj şi de perseverenţă, de încredere în sine, dar şi de anumitestrategii. Bebeluşii şi copiii mici pot învăţa toate aceste lucruriatunci când se joacă cu taţii lor. În acest sens, studiile de cercetareau descoperit că taţii se deosebesc de mame mai ales în modul lorde a se juca cu copiii. Taţii se joacă mai sălbatic şi apelează la maimulte jocuri de contact. Universalul „Te rog, nu aşa sălbatic! Fiimai atent!", strigat atât de des de mame şi auzit atât de frecventde taţi, îşi găseşte aici explicaţia ştiinţifică. De exemplu, taţii nu îiaşază bebeluşului jucăriile astfel încât să-i fie prea la îndemână şisă poată ajunge cu uşurinţă la ele. Dimpotrivă, bebeluşul trebuiesă facă un efort ca să le apuce.
Când ne lovim de asemenea diferenţe, bineînţeles că cercetarea devine preocupată să privească mai îndeaproape aceste deosebiri între tată şi mamă. Rolurile de mamă şi de tată sunt legatede gen?
