în cazul de faţă, aceea de solicitare - reprezintă un act i I o c u ţ i o n a r(cf. lat. in „în, în timpul" + Jocutio „vorbire"). În virtutea forţei ilocuţionare, enunţurile sunt „luate" de colocutori drept rugăminţi, scuze,mulţumiri, promisiuni, ameninţări, aserţiuni etc. F o r ţ ai I o c u ţi o nară este expresia intenţiei comunicative a I o cut o r u I u i.
Actul ilocuţionar este r e u ş i t numai dacă receptorul recunoaşte,deci înţelege e x a c t intenţiile emiţătorului. Un codaj inadecvat, darşi alţi factori pot determina nereuşita actelor ilocuţionare. Dacă, dincauza unei intonaţii insuficient de sugestive, secvenţa exclamativă
Ce mere frumoase! nu este înţeleasă de receptor ca un act desolicitare, aşa cum intenţionează emiţătorul, ci ca simplă expresie aunei atitudini, actul ilocuţionar este n e r e u ş i t, deşi secvenţa estegramaticală.
În fine, rostirea unor enunţuri caracterizate printr-o anumită forţă
ilocuţionară urmăreşte producerea anumitor efecte, orientând reacţiareceptorului în conformitate cu intenţiile emiţătorului. Aceste efectereprezintă componenta p e r I o c u ţ i o n a r ă ( cf. lat. per „prin, prinintermediul" + locutio „vorbire") a actelor verbale. Menţionăm însă
că nu orice act ilocuţionar are consecinţe perlocuţionare directe. Deexemplu, spre deosebire de solicitări, care determină o acţiune derăspuns a receptorului, promisiunile nu au un astfel de rezultat. Efectulreal produs poate să coincidă sau nu cu cel intenţionat de emiţător;pe această bază, distingem actele perlocuţionare e f i c i e n t e decele i n e f i c i e n t e . Reluând ultimul exemplu, numai dacă receptorulne oferă un măr vorbim despre eficienţă perlocuţionară. În cadrulactului perlocuţionar se suprapune perspectiva emiţătorului (intenţiaacestuia) cu cea a receptorului (efectul asupra sa), fapt care reflectă,în esenţă, dubla natură, acţională propriu-zisă, dar şi interacţională,a oricărui act verbal. Reuşita ilocuţionară nu se asociază în modnecesar cu eficienţa. Deşi receptorul înţelege, fără îndoială, secvenţaDeschide fereastra! ca pe un act de solicitare, nu este obligatoriu ca
24 Limbaj şi comunicare. Elemente de pragmatică lingvistică
el să efectueze această acţiune (receptorul poate pretexta că îi esteimposibil sau că este răcit sau că se face curent etc.).
