20 Limbaj şi comunicare. Elemente de pragmatică lingvistică
4.6. Înţelegerea pragmaticii ca domeniu al a c ţ i u n i i şii n t e r a c ţ i u n i i c o m u n i c a t i v e (Edmondson, 1 981 , 54) configurează în mod firesc o arie de probleme specifice acesteia, careinclude:
(a) aspectele de bază ale o r g a n i z ă r i i p r a g m a t i c e : acteverbale, deixis, presupoziţii, implicaturi (Levinson, 1 983, 284);(b) p r i n c i p i i l e şi s t r a t e g i i l e c o m u n i c a t i v e de bază:principiul cooperativ şi maximele sale, strategii bazate pe exploatarea acestor maxime, principiul şi strategiile politeţii;(c) aspectele de bază ale o r g a n i z ă r i i c o n v e r s a ţ i e i : niveluride organizare, structuri, strategii şi proceduri conversaţionale. Sepoate distinge astfel între o micro- şi o macropragmatică (Asher (ed.),1 994, 3270-3271 ).
Preocupările pragmaticii se concentrează, în primul rând, asupraconversaţiei curente directe - face-to-face -, considerate dreptprototip al utilizării limbii (Levinson, 1 983, 284). Întregul aparat teoreticşi metodologic al pragmaticii a fost definitivat prin analiza acesteiforme de comunicare. Analiza celorlalte forme, privite ca derivate,fără a fi exclusă, presupune o adecvare a acestui aparat la specificuldomeniului considerat (vezi, între altele, diversele încercări deabordare pragmatică a textului literar - inclusiv lonescu-Ruxăndoiu,1 991 -, a discursului politic, jurnalistic sau publicitar, a altor formede discurs instituţionalizat).
Prezentarea care urmează este structurată, în linii generale, înfuncţie de problematica schiţată mai sus. Nu ne vom opri însă asupraaspectelor deixisului şi ale organizării conversaţiei, întrucât acesteaau fost discutate pe larg într-o altă lucrare a noastră, pe care orecomandăm pentru completarea informaţiei (lonescu-Ruxăndoiu,1 999). Am folosit ca ilustrări unele exemple atestate, dar mai alesexemple construite ad-hoc, pentru ultimele descriind întotdeaunacontextele comunicative la care am raportat interpretările propuse.
