Acte verbale 27
referent relevant în raport cu obiectivele unuia dintre participanţii laconversaţie (Green, 1989, 111 ).
Într-o semantică intensională apar, de asemenea, o serie dedificultăţi în evaluarea ca adevărate sau false a unor afirmaţii. Încazul în care performativul este explicit:
Afirm că Pământul este satelitul Lunii,
enunţul poate fi interpretat ca adevărat în măsura în care este reuşit.
În absenţa performativului, valoarea de adevăr a enunţului nu artrebui să se schimbe; enunţul
Pământul este satelitul Lunii.
ar trebui interpretat tot ca adevărat, ceea ce este contraintuitiv.
Modificând condiţia de adevăr în primul caz şi admiţând că enunţulcu performativ explicit este adevărat dacă atât principala, cât şisubordonata sunt adevărate, se ivesc alte dificultăţi. Dacă verbul deafirmaţie este folosit neperformativ, condiţia de adevăr admisă pentrucazul utilizării performative nu mai este valabilă, căci enunţul:Am afirmat că Pământul este satelitul Lunii.
este adevărat dacă principala este adevărată. Ar însemna, deci, că
folosirea performativă şi neperformativă a aceluiaşi verb determină
modificări în sistemul de evaluare a adevărului enunţurilor (veziLevinson, 1983, 251-254).
Ipoteza performativă ne apare ca inadecvată, pentru că forţailocuţionară a enunţurilor este motivată strict pragmatic.
Alături de verbele performative, care sunt - aşa cum afirmă
J. Austin -mărcile cele mai eficiente ale forţei ilocuţionare, există şialte elemente (lingvistice, paralingvistice sau chiar extralingvistice)care pot îndeplini un rol similar, fără a avea însă aceeaşi eficienţă,întrucât nu sunt specifice categoriilor de acte pe care le semnalează,ci polifuncţionale (Austin, 1962, 73-76). Printre acestea se numără:
• m o d u r i Ie v e r b a I e, unele dintre ele, ca imperativul, fiindcaracterizate printr-o i n t o n a ţ i e specifică (imperativul este,de obicei, indicele ordinului sau al solicitării: Copiaţi enunţulproblemei!; Adu-mi puţină apă!),
• anumite a d v e r b e (negaţiile semnalează refuzul: Nu Îi dautelefon!, sau interdicţia, dacă precedă o formă de imperativ: Nu
deschide fereastra!; adverbe ca sigur, negreşit pot semnalapromisiuni: Te caut negreşit mâine),
• t o n u l vocii, c a d e n ţ a rostirii, o anumită e m f a z ă (enunţul O
să ai nevoie de mine poate fi interpretat - în funcţie de astfel de
