30 Limbaj şi comunicare. Elemente de pragmatică lingvistică
în care răspunsul la întrebare reprezintă un refuz la propunerea lui Aşi, implicit, o solicitare), iar solicitările pot lua forma unor exclamaţii(vezi exemplul anterior: Ce mere frumoase.0.
Decodarea corectă a actelor indirecte este posibilă ca urmare afaptului că emiţătorul şi receptorul posedă un fond comun de informaţiilingvistice şi nelingvistice, precum şi ca urmare a necesităţii de arespecta cerinţele principiului cooperativ (vezi infra, sub III.A.). Acteleindirecte nu au o funcţie expresivă. Utilizarea lor este dependentă
de cerinţele unui alt principiu al comunicării, cel al politeţii (vezi infra, sub 111.B.).
În general, apelul la acte indirecte constituie una dintre strategii lecomunicative cele mai frecvente, fiind un rezultat al faptului că
emiţătorul predictează posibilitatea unui conflict între intenţiile salecomunicative şi reacţia (anticipată) a receptorului. Exprimarea acestorintenţii într-o formă modificată creează condiţii pentru negociereasensului unui enunţ, diminuând răspunderea emiţătorului, care poatesusţine ideea unei interpretări semantice literale, în concordanţă cuindicii formali expliciţi. În cazul enunţurilor Am putea deschide
fereastra ? sau Ce mere frumoase!, de exemplu, emiţătorul areposibilitatea de a susţine interpretarea: ,,Nu am vrut să-ţi solicit nimic.
Am vrut numai să ştiu dacă deschizând fereastra deranjăm pe cineva"
sau „Am admirat merele".
Este evident deci că nu orice tip de act verbal poate fi performatindirect (actele a căror performare cere un cadru instituţional suntperformate numai direct), ci în primul rând acelea care, afect[,1ddorinţa de independenţă în acţiuni a receptorului sau transmiţândinformaţii dezagreabile, fac necesară o atenuare a forţei lorilocuţionare. Un asemenea efect îl au nu numai aşa-numitele whimperatives, la care ne-am referit, ci şi alte procedee, printre care senumără şi prefaţarea verbelor performative prin modale. Înregistratşi în română, chiar dacă nu are frecvenţa din engleză, procedeul
„deturnează" atenţia receptorului de la marca fundamentală a tipuluide act ilocuţionar (cf. Fraser, 1 975, 1 93-209). Vezi, de exemplu:
· Aş putea să te rog să-mi cumperi şi mie cartea aceea ? (deremarcat prezenţa ambelor procedee discutate).
Trebuie să-ţi cer să ne ajuţi.
Sunt nevoit să te anunţ că nu ai luat examenul.
