te îmbrăţişează şi luminează ca soarele, strălucesc, ard ca focul fără sfârşit;
56 • Magda Grigore
formele, unghiurile, suprafeţele,
toate distanţele se mişcă,
se schimbă sub unduirea lui.
Numai o lume îndumnezeită
îşi poate afla atâtea forme în cântec.
Dacă sufletul îl aude .. .
contemplă şi se purifică!
Setea de viaţă este atunci atât de aprinsă, dorul de viaţă - atât de greu de limpezit!
La naştere şi la moarte
cântecul se înalţă
vertical
şi apele sufletului se încarcă din nou .. .
În numele poemului • 57
Copilul aleargă
cu soarele în buzunare,
loveşte în fugă
şi împrăştie în jurul lui
razele azurii ale toamnei;
frunzişul se mişcă,
se roteşte viclean,
ca o vulpe roşcată
îi adulmecă paşii;
un gând este de-ajuns
şi toţi trecătorii se opresc
din gesturi, din mers şi din vorbe,
rămân simple desene, fragile,
pe nisipul de aur al timpului.
Doar copilul aleargă,
rămas singur
printre rănile vieţii
încremenite în uitare.
58 • Magda Grigore
El nu ştie nimic.
