- moartea e un triumf al purificării;
trupul ei înveşnicit şi singur în căderea timpului aştepta de-acum ca un pahar gol, un pahar rece, din care cineva furase doar sângele,
sau poate Dumnezeu îşi luase înapoi gândul viu, să-l încălzească din nou în soarele
din grădina Edenului,
să-l strecoare prin mâini,
să-l cureţe de tot răul căzut în el
şi să-i dea mai departe drumul în lume;
moartea e un triumf al purificării,
am auzit mult timp,
în calvarul repetat al zilelor. ..
În numele poemului • 61
Iarnă deasă, aproape de nepătruns,
cu maluri albe, elastice, abisale,
cu flori de gheaţă puse în ferestrele timpului -
totul în jur tace acum şi aşteaptă,
nimic nu mai creşte, nimic nu mai rodeşte, totul pare suspendat în aduceri-aminte
şi în contemplare;
doar frigul se înalţă nemărginit,
înstăpânit peste toate.
Iarnă deasă, aproape de nepătruns,
care te închide în tine, te îndepărtează de lume, te-apropie de rădăcinile extinse,
acoperite din nou, iată,
cu zăpada acestui sfârşit de ianuarie.
Albul iernii înghite lacom acum
toate nuanţele spectrului solar.
Oare cum se simt sub zăpadă frunzele verii, pomii fructiferi, grâul de iarnă?
62 • Magda Grigore
Acolo cei ce sunt par a fi la adăpost
de tot ceea ce le-ar putea face rău,
de ceea ce i-ar putea împietri cu adevărat; acolo cei ce sunt - sunt liniştiţi şi liberi, străini de rotirea anotimpurilor;
Aici, cei ce sunt tremură
sub razele soarelui alb;
cu trupul strâns sub viscolul răsărit din senin, împietrind la vederea păsărilor mari
