cu aripile rupte.
Aici oamenii de zăpadă au rădăcini ancestrale, dar nu pot face spre nimeni niciun pas;
aici doar acele de brad mai cunosc drumul drept şi speranţa!
Aici zăpada deasă, de nepătruns,
îşi înfige colţii ultravioleţi în orbita călătorului istovit prea mult de grindină, de lapoviţă
şi de ploile reci,
translucide;
Aici ninge continuu, continuu,
şi orbul călăuzeşte pe orb
în adâncul florilor de iris ale iernii.
În numele poemului • 63
Liană misterioasă, viţa de vie,
viţa roditoare, cu seva făcătoare de minuni, cu tulpini îmbinate în nod sacru,
cu foi lobate şi flori deschise în formă de stea, aşteaptă la rând legarea boabelor;
Liana misterioasă învaţă
de la un anotimp la altul
lanţul supravieţuirii;
urcă tot mai sus,
spre soare -
mai sus,
spre vârful de neatins al piramidei trofice; Viţa de vie rodeşte, îşi urmează calea,
curge dintr-un izvor cu edenul lăuntric, bob cu bob fructul cade
din amintirea grădinilor bogate
de unde rodul a căzut demult;
64 • Magda Grigore
Zilele stau strânse în ciorchine
mici, rotunde, vulnerabile,
ameninţate de ploi
şi de nenumăratele vieţi din umbră;
- cântecul fiinţei trece ca rodul
dintr-un timp în altul,
din viaţă în moarte,
dintr-un sens
(cu clipe în formă de stea)
în celălalt
