de lacrima izvorului fierbinte din os.
Viaţa ei are un înveliş floral simplu,
cu sentimente viu colorate
şi cu speranţe verzi, strălucitoare,
care urcă încet să se-adăpostească pe munte sub luminişul rugăciunii fiecărui apus.
68 • Magda Grigore
- dar ochii îi sunt de la o vreme
alb-cenuşii, de un luciu sticlos;
florile de altădată, primăvăratice,
nu mai cresc mari cât pumnul
şi fructul bucuriei nu mai e galben-auriu!
Iederă albă, iederă albă -
o fi târziu ... ?
În numele poemului • 69
Vezi, totul pare atât de bine regizat.
Şi râsul, şi plânsul,
şi bucuria, şi durerea
nu mai par ale tale -
sunt simple închipuiri
trase spre malul zilei
dintr-un izvor al unei nopţi repovestite.
Şi liniştea, şi puterea,
şi groaza, şi slăbiciunea
nu mai par ale tale,
sunt de veghe - umbre
la răspântii de timp
aşteaptă să-şi intre în rol.
Dumnezeu închide ochii.
Îţi pune lumină
pe scena singurătăţii
şi ascultă.
70 • Magda Grigore
