privirile au tihna
de a se arunca în gol,
ca năvodul flămând al pescarului;
odihna este o simplă chemare extatică,
sentimentele se adună în pâlcuri de păsări şi duc pe aripile lor clipele fastuoase
pierdute rând pe rând .. .
duc în pliscuri ceasurile fără întoarcere, în gheare duc lutul visărilor de ieri,
iar în guşile lor frunzele mari
şi iarba minciunii.
Abia aici, în fotoliul vechi,
mă eliberez de orice perspectivă
şi deodată mă uit în spaţiul altei lumi!
Renasc, am două vieţi.
Timpul trece şi cresc atât de repede,
cresc şi mă întorc, mă întorc,
54 • Magda Grigore
timpul trece şi iau cu mine
atâtea lucruri vechi,
atâtea imagini, oameni, întâmplări -
le aduc apoi bucuroasă în lumea mea nouă
să le descos înţelesurile .. .
În numele poemului • 55
În rodnicia luminii
se aude încet cântecul vieţii;
muzica este atât de adâncă, atât de firească, încât este cu neputinţă să fie despărţită
de spaţiile pure ale existenţei
în care doar Dumnezeu este viu.
Prin cântec se împădureşte lumea în sunete şi culori!
Cântecul este atât de aproape, este al fiecăruia, se revarsă încet, pretutindeni,
şi dă lumii o frumuseţe de nebănuit.
Din libertatea şi forţa sunetelor,
până în singurătatea durerilor lăuntrice, linia lui este atât de calmă,
curgerea continuă, fără sincope -
sunetele clare vin către tine,
