se aşază între noi tăcerea,
orizontală,
(absenţa noastră face umbră pământului); dispărem unul din viaţa celuilalt,
nu mai ştim nimic unii de alţii -
ce caldă părea altădată
răceala în care pluteam!
Mă întreb pe unde rătăceşti, prieten drag, unde sunt depărtările în care te-ai dus, timpul în care ai căzut, ceasul în care aştepţi, cum e acum lumina care te pătrunde;
unde sunt depărtările acelea,
dacă eşti vesel sau eşti trist,
dacă mai auzi cântecul ploii,
zgomotul lumii pe care-l auzeam ca prin vis?
Parcă aş trăi, fără tine, o altă viaţă,
o inimă din care busola a căzut,
o viaţă e ca o picătură de ploaie
mângâiată de lumina amară a căderii din vis.
În numele poemului • 47
Aer, apă, foc şi pământ
ascunse, în afara limitelor formei,
în trupul omenesc.
În doar 21 de grame - o plasmă subtilă,
o înţelegere nedesluşită cu Dumnezeu.
O idee, un sens, o rugăciune,
sunetul dintâi fără finitudine, cuvântul dat eternităţii pentru noi.
21 de grame de mister
turnat în fiecare vas de lut.
21 de grame, o adiere, o mişcare
din aripa îngerului
( care a fost mereu prin preajmă înainte să-l vezi).
Sau, poate, grele ca nişte corpuri meteorice, în cădere,
pentru că întunericul din lut nu reuşeşte să le consume în întregime.
48 • Magda Grigore
