se recunoaşte pe sine în veşnicie .
. . . da, amintirile au aripi,
sunt nişte fluturi misterioşi,
au aripi lungi, aripi subţiate,
sunt fulgere adânci -
care taie uşor noaptea!
În numele poemului • 51
El este un om simplu. De aceea
este greu de pătruns.
Privirea sa care iese aproape în fiecare seară
în întâmpinarea asfinţitului
poate să complice uşor universul.
E un om tăcut. De aceea
este greu de ascultat.
Cuvintele pe care le-ar fi putut rosti
aproape în fiecare dimineaţă
se cuibăresc în imaginaţia mea
şi urzesc erezii lumeşti,
ca o iederă umbrind sunetul limpede al lumii.
Un om adânc. De aceea
se adânceşte în memoria mea
aproape în fiecare clipă,
ca o gaură neagră în care cad de-a valma toate zilele care îmi luminează
întunericul fiinţei.
În zadar încerc să înţeleg totul -
ce caută, ce gândeşte, ce aşteaptă.
52 • Magda Grigore
În zadar încerc să umplu spaţiile goale
dintre certitudini.
Autentică nu este decât îndoiala
şi frigul subţire care vine
dinspre relieful întunecat al minţii sale întoarse într-o inimă bine ascunsă.
În numele poemului • 53
( eălătătii c& ti1uiă)
Abia în fotoliul vechi
