şi întrebările nu te vor mai lega
( ca nişte frânghii) de lumea de-afară,
cuvintele vor fi luate de ape
şi trupul tău va fi numai sare.
Când viaţa va cădea din apele de suprafaţă
în apele negre, anoxice,
şi doar strigătul pescăruşilor va sfâşia cerul -
dragostea va merge mai departe pe ape
în căutarea altor seminţe
aflate într-o continuă aşteptare.
10 • Magda Grigore
În vis eram o stea căzătoare
(lumea era legată port-cu-port
pe o singură mare ... ).
Lumina vibra,
se mişca necontenit -
căderea
ne
în
tre
rup
tă
şi, într-un fel, eliberatoare,
părea un strigăt fără sfârşit!
Sufletul,
ca o minge de foc strălucind,
se rostogolea -
aerul era crud
şi în roşu-albastru, praful cosmic din jur se-aprindea ...
În numele poemului • 11
Dimineaţa
port-cu-port flăcările nopţii s-au stins.
Am ascultat căderea lor tot mai depărtată
şi am văzut luminile cum pier...
- o zi întreagă m-am gândit apoi,
de ce cad stelele din cer ...
