distopiile lumii de acum.
Astăzi călătoria fiecăruia are un contur precis.
E vremea când ni se face dor netămăduit de culorile strălucitoare ale visului
ascunse tainic
în murgul sălbatic de lemn.
14 • Magda Grigore
Era o dimineaţă angelică,
transparentă,
mergeam alături fără să ştim,
ne sprijineam unii de alţii -
fiinţe mari şi fiinţe mici,
corpuri în mişcare,
corpuri alunecând pe oglinda marilor înălţimi, corpuri minerale,
vegetale,
singurătăţi mari şi mici;
oase de sticlă
în căutarea sunetelor vindecătoare
atârnând spre pământul ca o pleoapă deschisă; oase de sticlă, transparente,
ca nişte lacrimi mari, căzând sonor
într-un ochi mai adânc decât orice adânc, într-o orbită albă, ca o ceară de taină.
Era dimineaţa în care
trebuia să crezi ca să înţelegi
În numele poemului • 15
- aerul era o emoţie
care îţi mângâia rănile,
oasele,
carnea,
se strecura uşor prin toate
ca un adevăr curat dintotdeauna şi proaspăt; Era o dimineaţă la fel şi totuşi alta,
caldă şi protectoare, ca o cavitate amniotică, iubirea era singurul păstor
care ne strângea laolaltă;
noi mergeam alături, figurine de lut,
fiecare îngreunat de suflet în sine,
