e) ludică Uocul de cuvinte);
f) de detensionare nervoasă (prin însemnări într-un jurnal);
g) funcţia magică prin care cuvântul era considerat că
are o putere de vrajă, de unde şi utilizarea lui divinatorie, aşa cum apare şi din afirmaţia cuprinsă
în Biblie (la început a fost cuvântul); h) funcţia expresivă, prin care se transmite o atitudine a subiectului faţă de ceea ce comunică, dar şi faţă
de interlocutor; în acest sens se utilizează intonaţia şi accentul; în cazul comunicării scrise, acest rol este preluat de semnul exclamării şi al întrebării;
■ Tulburări ale limbajului
a) alalie: incapacitatea producerii vorbirii;
b) agrafie: incapacitatea producerii scrisului;
c) alexie: incapacitatea de a citi;
d) bâlbâială: tulburare a ritmului vorbirii în care apar poticniri, repetări de sunete ori silabe.
Memoria
Omul utilizează trecutul şi experienţa lui înpermanenţă, pentru că altfel ar însemna să reia viaţacu fiecare moment.
Reactualizarea trecutului se face cu ajutorulprocesului psihic numit memorie (de la latinescul
,,memoria" - minte, istorie, poveste); atributul „mnezie"
cu referire la memorie, este derivat din numele dat degreci zeiţei memoriei, ,,mnemozine".
■ Definire:
- memoria este un proces psihic cognitiv superior,care fixează, păstrează şi reactualizează
experienţa sub formă de amintiri;
■ Conţinutul memoriei este dat de:
- imagini ale obiectelor, fenomenelor, situaţiilor;
- trăiri afective;
- scheme ale acţiunilor externe (tricotat, scris);
- operaţii precum cele de adunare, scădere, analiză
gramaticală;
- cuvinte, idei, reguli;
■ Caracteristici ale memoriei
- selectivitatea, determinată de motivaţie, de stareagenerală a organismului, de caracterul optimist sau46
