■ Procedeele imaginaţiei
a) amplificarea sau diminuarea: constă în mărirea saumicşorarea mentală a dimensiunilor unei structuriiniţiale (aşa au luat naştere, de exemplu, personajeca Setilă sau Tom Degeţel);
b) multiplicarea sau omisiunea constă în modificarea peplan mental a numărului de elemente ale unui întreg(de exemplu balaurul cu şapte sau nouă capete);c) aglutinarea constă în asamblarea pe plan mintal aunor părţi uşor de recunoscut, aparţinând unorobiecte sau fiinţe diferite (de exemplu Sfinxul cu capde bărbat şi corp de leu);
d) diviziunea constă în fragmentarea mentală a părţilorcorpului sau a unor funcţii ale acestuia şi realizareatehnică a unora dintre părţile rezultate (de exemplucupa excavatorului);
e) schematizarea constă în omiterea deliberată a unorînsuşiri şi evidenţierea altora (de exemplu caricaturaunei persoane);
f) tipizarea analizei unui grup, izolarea unei însuşiricomune, combinarea acesteia cu trăsături particulareîntr-o imagine nouă (Hagi Tudose, tipul zgârcitului);g) empatia constă în punerea imaginară în locul cuiva;este o modalitate care ajută la înţelegerea celor delângă noi;
■ Formele imaginaţiei
a) după prezenţa sau absenţa intenţiei, deosebim:imaginaţia involuntară (visul din timpul somnului şireveria) şi imaginaţia voluntară (imaginaţiareproductivă, creatoare, visul de perspectivă);
b) după gradul de implicare a subiectului, se deosebesc: imaginaţia pasivă (visul din timpul somnului) şi imaginaţia activă (formele voluntare);
• Visul din timpul somnului este o formă involuntară şi pasivă a imaginaţiei. Conţinutul visului este determinat de stimuli din mediul extern sau intern (stimuli organici, idei dominante, stări emoţionale).
Interpretarea
viselor
a
fost
propusă
de
Sigmund Freud (1 900), care considera că visul permite exprimarea dorinţelor pe care omul refuză să
le recunoască (,,dorinţe refulate").
• Reveria
- se desfăşoară în stare de veghe;
- presupune elaborarea unor imagini şi a unor idei combinate în funcţie de dorinţele subiectului;
- percepţia timpului este alterată;
- este însoţită uneori de stări afective pozitive prin care se întrezăreşte satisfacerea imaginară a dorinţelor, alteori de stări negative afective, prin care subiectul vizualizează dezastre ale propriei vieţi.
