şi „stadii". Psihologul american Erik Hamburger Eriksonstabileşte opt stadii de dezvoltare, în funcţie de tipul derelaţii pe care le stabileşte individul uman de-a lungulvieţii şi de criza majoră pe care trebuie să o rezolve înfiecare stadiu (spre exemplu, în prima copilărie, între1 şi 2 ani, criza pe care o parcurge copilul esteautonomia opusă nesiguranţei).
Psihologul Lev Vîgotski consideră că una din celemai importante caracteristici ale psihogenezei estecaracterul său sistemic; funcţiile şi procesele psihice sedezvoltă în raporturi interdependente, ca elemente aleunui sistem.
Pe baza criteriilor menţionate s-au delimitaturmătoarele etape:
- perioada infantilă ( de la naştere până la vârsta de 1 an);
- copilăria (între 1 şi 11 ani);
- pubertatea sau preadolescenţa (între 11 şi 14/15 ani);
- adolescenţa (între 14/15 ani şi 18/19 ani);
- tinereţea (între19/20 ani şi 30 de ani);
- maturitatea (între 30 de ani şi 60/65 de ani);
- bătrâneţea (peste 60 de ani);Copilăria
Începe odată cu naşterea şi sfârşeşte, după uneleaprecieri, la intrarea în şcoală, iar după opinia altorspecialişti, la finalizarea claselor primare.
Este o perioadă bogată în achiziţii:
- se învaţă limbajul şi mersul independent;
- se ia contact cu obiectele şi se percep proprietăţile acestora;
- viaţa afectivă este dominantă, copilul dorind să
atragă şi să reţină atenţia adultului;
- se formează sentimente de simpatie, de respect;
- se manifestă receptivitate la aprobări şi restricţii;
- reacţiile emotive sunt foarte puternice, iar controlul lor e redus;
■ În faza preşcolară (3-6 ani) influenţei exercitate de către familie i se adaugă cea a grădiniţei;
- imitaţia are un mare rol în dezvoltare;
- se imită mersul, modul de a vorbi, de a mânca;
- dezvoltarea limbajului oral înseamnă nu doar învăţarea cuvintelor, ci şi a regulilor de construcţie a cuvintelor şi a propoziţiilor;
- jocul are şi el funcţii formative, favorizând interacţiunea cu copii ce au niveluri de dezvoltare similară, precum şi exersarea capacităţilor lingvistice şi sociale;
- în jurul vârstei de 5 ani se practică jocuri cu roluri profesionale (medic, şofer, profesor etc.);
- jucăriile şi, în general, obiectele au suflet (păpuşile, ursuleţii, ,,suferă" alături de copil);
- începe descoperirea imaginii de sine;
'IO
