Imaginea de sine şi percepţia sa socială
■ Imaginea de sine:
- este o construcţie personală, o imagine despreceea ce considerăm că ne este caracteristic, nedefineşte;
- se referă la modul subiectiv de reprezentare şi deevaluare pe care individul le realizează asupra luiînsuşi, în diferite etape ale dezvoltării sale şi îndiferite situaţii în care se află;
- se realizează pe baza informaţiilor culese înexperienţele de interacţiune socială, în careindividul se percepe pe sine şi în atitudinile şipărerile celorlaţi despre el;
- poate să corespundă sau nu cu imaginea pe careşi-o făuresc alţii despre persoana noastră.
Eul, ca şi conştiinţa de sine, este rezultat alproceselor de gândire, reflexivitate şi intenţionalitate;înglobează trei componente corelate şi integrate:a) eul corporal; b) eul psihologic; c) eul social.
Fiecare componentă este asociată cu judecăţiprecum frumos-urât, înalt-scund, gras-slab (eulcorporal); bun-rău, talentat-incapabil (eul psihologic);apreciat-criticat, simpatizat-respins(eul social).
Modul în care se integrează cele trei componente aleEului determină trei profiluri:
a) cel în care domină Eul fizic (tipul somatic) b) cel in care domină Eul psihic (tipul spiritual, centrat pe nevoia de cunoaştere)
c) cel în care domină Eul social (tipul social, centrat pe nevoia de statut social, de prestigiu).
Într-o primă etapă, copilul, apoi adolescentul de 12-14 ani, se descrie în termeni „de acţiune" şi de ,,fiinţă
fizică" prin referire la corp, la înfăţişare, prin menţionarea preferinţelor şi activităţilor, a raporturilor cu un mediu concret, folosind multe verbe de acţiune. În realizarea imaginii de sine sunt prezenţi şi ceilalţi, ca parteneri, ca modele, ca elemente de comparaţie.
■ Percepţia socială asupra imaginii de sine:
- reprezintă ceea ce alţii gândesc despre modul cum arătăm, cum ne comportăm;
- cuprinde păreri care ne ajută să ne evaluăm estetic, să ne cunoaştem poziţia socială, să ştim cât de buni suntem în raport cu alţii, din punctul de vedere al performanţelor;
Orice remarcă sau apreciere adresată unui copil sau unui tânăr va fi o informaţie ce i se oferă acestuia despre el însuşi. De aceea este necesar ca familia şi apoi şcoala să îl ajute să îşi construiască o imagine de sine pozitivă, pentru a putea acţiona; copilul sau tânărul
trebuie îndrumat să devină conştient nu atât de ceea ceeste, ci de ceea ce poate deveni, prin evitareamenţionării lacunelor şi evidenţierea achiziţiilor şivalorilor personale.
Imaginea asupra sinelui trebuie canalizată spreconstrucţia stimei de sine; aceasta cuprinde totalitateavalorilor pe care un individ şi le atribuie lui, ca persoană.
Stima de sine se dezvoltă în familie dacă există armonieîntre părinţi şi copii, dacă părinţii manifestă preocuparepentru problemele copiilor şi au disponibilitatea de a leacorda ajutor când au nevoie.
Stima de sine se poate îmbunătăţi ajutând tânărulsă-şi descopere competenţele, acordându-i suportemoţional şi încurajări în obţinerea succesului, astfelîncât să se dezvolte şi sentimentul eficienţei personale.
Stima de sine creşte când persoana acceptă
