Ficţiune şi filosofie
perspectivele lui Gueroult şi Vuillemin, a se vedea de asemenea Jacques Bouveresse, Qu'est-ce qu'un systeme philosophique?
Cours 2007 et 2008, Paris, Editions du College de France, 2012.
Faptul că Foucault, prezentând abordările acestora ca similare, pune de asemenea în lumină diferenţele dintre ele, care nu erau deloc evidente în acea perioadă, se explică fără îndoială
prin relaţia lui de prietenie cu Vuillemin, care se intensificase la începutul anilor 1960, când Vuillemin îi oferise lui Foucault un post de conferenţiar în psihologie la Departamentul de filosofie al universităţii din Clermont-Ferrand al cărui director era, înainte de a fi ales la College de France în 1962 la catedra de Filosofia cunoaşterii. Aşa cum a putut fi remarcat, în această perioadă, între publicarea lucrării Mathematiques et Metaphysique chez Descartes (Paris, PUF, 1960) şi a lucrării La Philosophie de
/'algebre (Paris, PUF, 1962) are loc schimbarea reflecţiei asupra sistemelor filosofice a lui Vuillemin într-un mod mai personal în raport cu lucrările lui Gueroult; a se vedea Elisabeth Schwartz, ,, Le Descartes de Jules Vuillemin et sa contribution a sa Philosophie de !'algebre", Les Etudes phi/osophiques, nr.
112, 2015, pp. 31-50; Baptiste Meles, ,,Jules Vuillemin, disciple heterodoxe de Martial Gueroult", Revue internationale de philosophie, nr. 291, 2020, pp. 63-76.
12. Foucault îşi elaborează cea mai faimoasă critică a ceea ce nu
meşte aici 11 mitul intimităţii" în textul său despre Maurice Blanchot, ,, La pensee du dehors", publicat în revista Critique (nr. 229) în iunie 1966. Afirmând că „fiinţa limbajului este vizibila ştergere a celui care vorbeşte" şi că orice subiect nu schi
ţează în limbaj decât un 11 pliu gramatical", Foucault îl citează pe Blanchot care, în Celui qui ne m'accompagnait pas. Recit (Paris, Gallimard, 1953), caracterizează limbajul ca fiind 11cu totul în-afară" şi, tocmai, 11 fără intimitate" (M. Foucault, ,, La pensee du dehors" [1966], în DE I, nr. 38, pp. 546-568, aici p.
565).
1 3. Analog, în manuscrisul pe care îl redactează probabil la Tunis în 1967, Foucault defineşte literatura ca „un discurs constituind el însuşi, în interiorul său, dimensiunea extralingvistică ce 75
Michel Foucault
scapă limbii şi care permite enunţurilor să existe". În acest text, Foucault utilizează noţiunea de extralingvistic pentru a diferentia discursul literar de discursul cotidian si de discursul stiintific: f
I
I
I
în vreme ce în discursul cotidian extralingvisticul este exterior limbii şi enunţurilor sale, iar în discursul ştiinţific extralingvisticul este neutralizat, în schimb în discursul literar extralingvisticul este imanent enunţării. Vezi M. Foucault, ,,L'analyse litteraire et le structuralisme", art.cit., p. 250.
1 4. Foucault nu introduce aici schimbarea sugerată în notiţa din 1 5
octombrie din Caietul nr. 6 (vezi infra, Anexa, p. 339).
1 5. Idem.
1 6. Foucault se gândeşte aici, fără îndoială, pe de o parte, la Jean-Paul Sartre şi la lucrarea lui din 1 936-1 937, La Transcendance de /'Ego (Paris, Vrin, 1 992), şi, pe de altă parte, la filosofia lui Heidegger.
76
Capitolul 5
Filosoficul si cotidianul
Raportul c u „actualitatea" şi cu „prezentul" în discursul filosofie si în discursul cotidian - Diferenta
I
I
