1 62
„Noul val" în cinematografia românească
cauţi. De exemplu, la A fost sau n-a fost? am un subiect pe care îl ştiu de vreo şase ani şi la care nu m-am gândit că ar putea fi film. Dar anul trecut, când am avut rezidenţa de la Cannes, am scris mai întâi scenariul celălalt (Despre îngeri �i păr) şi mai aveam două luni de stat acolo, aşa că mi-am zis: ,,Ia să încerc şi subiectul ăsta". L-am scris cumva terapeutic, ca să ies din celălalt scenariu, şi mi-a ieşit foarte repede. L-am tenninat într-o lună, de parcă s-ar fi scris singur. De asta zic că subiectele vin spre tine, şi tu trebuie să alegi o anumită parte şi să o tematizezi într-un anumit fel. Şi acum am multe proiecte, dar nu ştiu câte dintre ele vor rămâne. Important este să îţi placă să spui poveşti şi să o faci liber, fără constrângeri.
Ce a însemnat experienţa Cannes-ului pentru tine?
În primul rând, a fost selecţia în „Cinefondation", care m-a ajutat mult. Să ajungi acolo, să vezi atâtea filme bune sau autori mari şi să mai iei şi un premiu este foarte important, mai ales pentru o cinematografie foarte confuză, cum era cinematografia românească pe atunci. Şi rezidenţa m-a ajutat mult. Eram acolo şase tineri regizori, aflaţi la primul sau al doilea lungmetraj, veniţi din toată lumea şi selectaţi după proiectele de film propuse pentru dezvoltare; doar eu eram cu premiu la Cannes. În timpul rezidenţei, mi-am făcut o imagine de ansamblu asupra industriei de film din Franţa (ne-am întâlnit cu cei de la CNC-ul francez, cu producători, cu specialişti în drepturile de autor), dar am avut şi timp şi bani pentru a sta şi a scrie liniştit.
Majoritatea filmelor tale au acţiunea plasată în Vaslui . . .
Da, este lumea pe care o ştiu cel mai bine. E lumea mea, îmi pasă mult de ceea ce se întâmplă acolo şi de aceea cred că e misiunea mea s-o transpun pe ecran. Nu pot să ştiu ce va fi peste zece ani, dar acum asta mă interesează.
Dragoş Bucur în Visul lui Liviu
Cum îţi explici faptul că filme care tratează subiecte specifice unuimediu provincial şi chiar rural din România pot avea succes peplan internaţional?
Există peste tot, chiar şi la americani, un cinema al oraşelor mici, al lumilor marginale. Schema centru-provincie funcţionează în fiecare ţară, nu e specific românească. Eu încerc să
fac fiecare subiect cât mai bine; când scriu un scenariu, vreau să-i găsesc spiritul, iar când filmez, să găsesc modalitatea de filmare care se potriveşte cel mai bine cu spiritul poveştii. Iau fiecare proiect în sine şi nu mă gândesc prea mult la viitor.
Cine ştie, poate că voi ajunge să fac un film SF .. . Glumesc, desigur. Pur şi simplu, îmi place să spun poveşti.
Care crezi că sunt principalele şanse ale unei cinematografii miciprecum a noastră?
Cred că autorii adevăraţi, care să exprime ceva, fiecare venind cu amprenta sa personală. Nu vreau să generalizez, eu consider
