Am două subiecte de documentar care, după părerea mea, merită făcute, precum şi câteva proiecte de scurtmetraj şi de lungmetraj, toate într-o fază incipientă. N-am de unde să ştiu când se vor concretiza, asta depinde în mare măsură de mine, dar nu numai.
Ai compus şi muzică de film, pentru Cristian Mungiu şi - caz unicla noi, după �tiinţa mea - pentru filmele tale. De ce cinematografianoastră stă prost (şi) la capitolul muzică de film?
Nu mă consider un compozitor de muzică de film. Muzica pe care am făcut-o nu a fost „compusă" (nu au existat partituri), ci a luat fiinţă mai degrabă intuitiv. Iar cinematografia noastră
încă stă prost la capitolul ăsta din aceleaşi motive pentru care încă stă prost în general. Mi-e foarte greu să cred că se va găsi un producător român care să aloce o parte importantă din buget pentru muzica de film, şi nu neapărat din ignoranţă, cât din cauza bugetelor mici. Cred că o să mai avem de aşteptat un film românesc cu o muzică originală înregistrată de o orchestră
filarmonică, de exemplu.
Cum este să joci în filmele altor regizori?
Foarte plăcut. Nu sunt actor profesionist, dar mi-a făcut întotdeauna plăcere să joc, în limita posibilităţilor mele.
Cum vezi cinematografia românească actuală şi schimbările princare a trecut ea în ultimul an? Suntem pe drumul cel bun?
68
„Noul val" în cinematografia românească
Atunci când, într-o perioadă scurtă de timp, apar filme cu succes la festivaluri şi la critică, se vorbeşte imediat de o „şcoală
românească de film". Din păcate, nu e cazul. Şcoala românească
de film mai are mult până să ajungă o şcoală de film în adevăratul sens al cuvântului, iar cele câteva excepţii doar confirmă
regula. Nu putem spune că suntem pe drumul cel bun, suntem abia la început de drum, iar succesele recente ale filmului românesc se datorează mai degrabă eforturilor personale sau de grup ale producătorilor şi ale realizatorilor decât unei susţineri coerente din partea sistemului. Totuşi, trebuie să admit că, în ultima vreme - şi după lupte grele-, regulamentul concursului organizat de CNC a cunoscut îmbunătăţiri substanţiale, a devenit mai transparent şi, într-o oarecare măsură, a făcut posibile succesele recente. Dar senzaţia de negoţ între mentalităţi n-a dispărut încă.
Crezi că În ultimul timp s-a îmbunătăţit şi situaţia regizorilor români de scurtmetraje şi/sau documentare? Există azi mai multe şanse
pentru astfel de filme?
Cum spuneam, în lumina ultimelor premii obţinute de tânărul film românesc, poate părea că situaţia sa în general, indiferent de gen, s-a îmbunătăţit, cum de altfel ar fi normal să
se întâmple. Cred totuşi că e doar o senzaţie înşelătoare, din păcate. În continuare, un important premiu obţinut la Cannes, de exemplu, înseamnă mult mai mult acolo decât aici. Dar, oricum ar fi, acest moment prielnic ar trebui speculat cât se mai poate.
Ai lucrat şi lucrezi încă pentru televiziuni din România şi Germania. Ce înseamnă pentru tine acest mediu?
Hanno Hofer
69
Ca să fiu sincer, pentru mine televiziunea înseamnă, în primulrând, experienţ;ţ personală: cunoaşterea unor locuri, persoanesau situaţii, care, în alte circumstanţe, mi-ar fi fost, poate, inaccesibilă. Dar mai există şi satisfacţia de a şti că poţi să atragiatenţia asupra unor lucruri, bune sau rele, şi senzaţia că poţisă mişti ceva.
Ţinând cont şi de experienţa ta în televiziune, cum crezi că ar puteasprijini posturile româneşti ( de stat şi particulare) scurtmetrajeleşi documentarele autohtone? Cum pot fi încurajate aceste două genuridestul de ingrate?
Ajutoare umanitare
