70
„Noul val" în cinematografia românească
Genuri ingrate la noi, aş preciza. În primul rând, posturile româneşti ar trebui să fie interesate, ceea ce nu prea e cazul. Când există interes, există şi mijloace - nu neapărat numai - financiare. În al doilea rând, ar putea achiziţiona scurtmetraje bune, existente deja, şi ar putea să le includă într-un program regulat.
Cum vezi soarta scurtmetrajului românesc ( de �coală, dar nu numai),
În condiţiile În care majoritatea regizorilor tineri care s-au impus
prin astfel de filme au făcut sau vor face În curând trecerea la lungmetraj, iar anul trecut Festivalul CineMAiubit nu s-a ţinut (şi nu
se �tie Încă dacă se va ţine anul acesta)? Vom mai avea În viitorul
apropiat �ansa unor mari premii internaţionale pentru scurtmetraj?
Festivalul CineMAiubit n-a fost garantul succesului scurtmetrajului de şcoală, ci poate doar o motivaţie în plus pentru studenţi de a face filme competitive. Oricum, am impresia că în România scurtmetrajul nu este perceput ca un gen de sine stătător, ci mai degrabă ca un exerciţiu impus, în drum spre lungmetraj, iar lucrul acesta ar trebui să se schimbe. Dacă lungmetrajul e un maraton, atunci scurtmetrajul ar trebui să fie proba de 100 de metri plat, deci cu totul altceva; el necesită o altă
abordare.
Cum funcţionează relaţia dintre succesul de critică (incluzând aici
premiile la festivaluri) şi succesul de public pentru un film românesc? Altfel spus, ce influenţă are verdictul publicului specializat
asupra publicului larg din România?
În ultimii ani, a avut loc o explozie în presa scrisă, au apărut sute de publicaţii noi, ziare şi, mai ales, reviste, care conţin şi recomandări sau cronici de film - desigur, în general, pentru publicul larg, dar ele pot trimite oamenii la film. Concluzia e că o campanie de promovare a filmului, bine susţinută
Hanno Hofer
71
