2. Mari teorii etice din istoria filosofieiPlaton şi Aristotel, de exemplu, au văzut etica şi politica ca fiindinterconectate, subliniind importanţa virtuţii şi a eudaimoniei(fericirea sau împlinirea). În contrast, etica stoică şi epicureică
punea accentul pe autodisciplină şi pe atingerea unei stări delinişte interioară în faţa vicisitudinilor vieţii.
Evul Mediu aduce în centrul atenţiei etica creştină, încare morala este legată de credinţa în Dumnezeu şi învăţăturilebiblice. Figuri precum Augustin şi Toma d' Aquino au integratfilosofia greacă şi romană cu doctrina creştină, explorând relaţiadintre raţiune, credinţă şi moralitate.
Modernitatea schimbă paradigmă etică prin accentuareaautonomiei individului şi a raţiunii umane. Immanuel Kant, depildă, introduce conceptul de imperativ categoric, potrivit căruiaacţiunile morale sunt dictate de legi raţionale universale, în timpce utilitarismul, reprezentat de Jeremy Bentham şi John StuartMill, propune o etică bazată pe principiul maximizării fericiriipentru cel mai mare număr de oameni.
În contemporaneitate, teoriile etice se confruntă cucomplexitatea şi globalizarea lumii actuale, abordând temeprecum dreptatea socială, drepturile omului, etica mediului şibioetica. Filosofi precum John Rawls şi Jlirgen Habermas audezvoltat cadre etice care să răspundă provocărilor societăţilorpluraliste şi democratice.
2.1. Etica virtuţii
Etica virtuţii, cu rădăcinile sale în gândirea filosofică
antică, propune o abordare distinctă şi profundă în cadrul eticii,concentrându-se pe caracterul şi virtuţile agentului moral maidegrabă decât pe reguli sau consecinţe specifice. Această tradiţie 23
