Etică şi integritate academică
imorale, cum ar fi sacrificarea drepturilor individuale pentru binele majorităţii. O altă problemă majoră este distribuţia bunăstării; utilitarismul se concentrează pe maximizarea sumei totale a fericirii, fără a lua în considerare modul în care aceasta este distribuită. Astfel, teoretic, ar putea justifica situaţii în care fericirea unei majorităţi se bazează pe suferinţa unei minorităţi.
Ca răspuns la aceste critici, variante mai noi ale utilitarismului au fost dezvoltate, cum ar fi utilitarismul de regulă, care propune evaluarea moralităţii regulilor de acţiune în locul acţiunilor individuale, şi utilitarismul de preferinţă, care ia în considerare satisfacerea preferinţelor individuale ca indicator al bunăstării, în locul plăcerii sau fericirii.
Implementarea eticii utilitariste în etica academică
implică aplicarea principiului maximizării binelui pentru cel mai mare număr de persoane în cadrul deciziilor şi politicilor academice. Această abordare consecinţialistă poate oferi un răspuns la dilemele etice şi pentru promovarea unei culturi academice care prioritizează bunăstarea generală. Astfel, putem identifica mai multe modalităţi practice prin care etica utilitaristă
poate fi integrată în mediul academic:
Instituţiile academice pot aplica principii utilitariste în elaborarea politicilor de admitere şi acordare a burselor, urmărind să maximizeze accesul la educaţie pentru un număr cât mai mare de studenţi capabili şi merituoşi. Aceasta poate include oferirea de burse pentru studenţi din medii defavorizate sau dezvoltarea de programe care să încurajeze diversitatea şi incluziunea;
34
2. Mari teorii etice din istoria filosofieiÎn alocarea fondurilor pentru cercetare, universităţile potutiliza principii utilitariste pentru a prioritiza proiectele carepromit să aducă cele mai mari beneficii societăţii.
