Acest aspect al eticii kantiene evidenţiază demnitatea umană şi capacitatea unică a fiinţelor raţionale de a se ghida după principii morale universale.
Pentru Kant, a acţiona din datorie înseamnă a acţiona din respect pentru legea morală, nu din motive de autointeres sau din emoţie. Aceasta presupune o distincţie clară între acţiunile care sunt conforme cu datoria şi cele care sunt efectuate din datorie.
Doar ultimele au valoare morală autentică, deoarece sunt motivate de recunoaşterea şi respectarea principiului raţional, şi nu de anticiparea unor rezultate favorabile sau de satisfacerea unor preferinţe personale.
Etica kantiană, cu accentul său pe universalitate şi necesitate, oferă un cadru puternic pentru judecarea acţiunilor în termeni morali, promovând egalitatea şi justiţia. Totuşi, a fost criticată pentru rigiditatea sa şi pentru dificultăţile de aplicare în situaţii etice complexe, unde imperativul categoric poate oferi indicii limitate pentru acţiune. De asemenea, criticii susţin că
abordarea kantiană poate neglija contextul emoţional ş1
relaţional al acţiunilor umane.
Implementarea eticii deontologice în cadrul eticii
academice implică adoptarea unui set de principii şi reguli morale universale care să ghideze comportamentul şi deciziile în mediul academic. Aceasta se concentrează pe respectarea datoriilor şi obligaţiilor morale, independent de consecinţele acţiunilor respective. În contextul academic, etica deontologică
poate fi aplicată în mai multe moduri practice, precum: Adoptarea unor principii de integritate care pot fi universal aplicabile, precum onestitatea în cercetare şi atribuirea 31
Etică şi integritate academică
corectă a surselor. Aceasta înseamnă că, înainte de a lua o decizie, trebuie evaluat dacă acţiunea respectivă ar putea fi considerată acceptabilă ca normă universală în comunitatea academică;
